American Life

Şi-a mai trecut o săptămână… plină de evenimente.

Mi-au venit şi ultimele componente pentru calculator – un HDD Western Digital de 36 GB la 10.000 rpm, DVD-writer HP 640i Dual-Layer cu LightScribe şi un DVD Pioneer 121S cu slot, cum îmi place mie. Mi-am luat hardul ca să am unul separat, ultra-rapid, doar pentru sistemul de operare şi swap. Pe celălalt – de 250 – îl folosesc pentru storage. Că veni vorba de storage, am adunat cam 60 GB într-o săptămână de download-uri, de sfârâie banda de-atâta trafic. Merg torrent-urile româneşti cu 250-300 KB, o plăcere…

Sâmbătă am fost din nou la un târg de componente, nu că mi-ar mai fi trebut ceva, dar pentru că văr-miu vroia să-şi ia laptop. A plecat de acolo cu un Sony VAIO de 1200$ (cel mai bun preţ online) pe care a dat 850. E drept că a negociat puţin cu aia, dar până la urmă i l-au dat fără taxe, fără nimic. După-amiză am fost să mai vedem apartamente, ocazie cu care am şi găsit unul potrivit, 2 camere, spaţios, foarte aproape de subway şi supermarket-uri. Luni am încheiat deal-ul cu proprietarul, urmăm să ne mutăm în el pe 15 august. O să revin cu detalii mai încolo.

Săptămâna viitoare vom fi iarăşi plecaţi – în Florida de data asta. Roxana are o săptămână liberă între job-uri (pe 5 iulie începe jobul nou) şi se pare ca aici nu va mai putea să-şi ia vacanţă până la sfârşitul anului, aşa că trebuie să profităm de ocazie. Ea oricum cumpărase nişte vacation packages (printre care şi 6 nopţi în Florida) aşa că… la mare, la soare. O să mergem cu maşina ca să ne putem plimba prin zonă, ceea ce înseamnă că ne aşteaptă un drum de vreo 23 de ore.

Marţi am fost cu maşina în service s-o pregătesc de drum. I-am schimbat uleiul, filtrele, lichidele, ştergătoarele, un far care se arsese, i-am umflat roţile şi i-am făcut şi verificarea periodică. Prin i-am se înţelege că i-au făcut-o ăia de la service, în timp ce eu eram acasă şi studiam.

Miercuri am fost la colegiu să-mi dau primul examen pentru certificarea A+ (Core Hardware). Când mă-ntorc din Florida o să-mi dau şi partea a doua, Core Software. Examenul a fost OK (gen CCNA) şi l-am terminat cam în 30 de minute. L-am luat, cu toate ca dacă aş mai fi revăzut odată cursurile aş fi putut să scot un punctaj mai bun.

Joi ne-am luat telefoane. În sfărşit o să am şi eu număr unde pot fi sunat, că până acum aveam numărul Roxanei listat pe resume şi pe site-uri şi se mai întâmpla să sune vreunul după mine, să ceară cu Christinne sau altă deformare dubioasă a numelui meu şi Roxana să-i zică “wrong number” 🙂 Am găsit o ofertă destul de bună, vorbim nelimitat în reţea (Verizon) – unde sunt majoritatea cunoscuţilor – 1000 minute lunare în afara reţelei, SMS-uri şi Picture Messages gratuite. Telefoanele le-am ales cu greu, în sensul că erau multe şi naşpă. Şi bulky. Mai ales bulky. Astea pe care ni le-am luat nu-s cine ştie ce ca features, dar sunt micuţe şi comode. Şi au costat 50$ împreună…

Cam atât pentru azi. Următorul post… după ce ne întoarcem din Florida!

Six Flags e un lant de parcuri de distractii – cred ca cel mai mare din Statele Unite. Unul dintre parcuri – Six Flags Great Adventure – e în New Jersey, cam la o ora jumate de noi. Am mai fost la el asta vara în August asa ca stiam ce ne asteapta – o zi de soare, cozi, fun si adrenalina.

Am plecat pe la 9 de acasa dar a durat aproape doua ore sa iesim din oras pentru ca a trebuit sa traversam tot Manhattan-ul. Am ajuns la parc în jur de 12, dar înainte sa intram sa ne dam în coastere am vizitat un safari aflat tot acolo. Destul de dragut, pentru ca te plimbai cu masina printre animale. Nu va mai postez poze ca aveti zoo si la Bucuresti 🙂

Am facut câteva poze înainte sa intram în parc ca doar nu era sa ne caram cu camera dupa noi. Se vad trei dintre coastere, printre care si Kingda Ka, cel mai mare si mai rapid din lume. (Trimisese cineva un mail acum câteva saptamâni cu unii care tocmai se dadusera în el si erau… uzi 🙂 However, în ziua în care am fost noi era închis pentru maintenance, asa ca avem o scuza valabila pentru faptul ca nu ne-am dat în el (serios acum, that thing was scary). Ah, si am vazut si cum arata o limuzina Hummer.

Per total am apucat sa ne dam în vreo 7 roller coastere, dintre care doua de lemn care scrâsneau si scârtâiau din toate balamalele (si asta e ceva când zbori în viteza pe ele), unul cu apa, unul cu multe swirls si twirls, precum si al doilea ca înaltime din parc (dupa Kingda Ka). Pentru cei interesati, asta e harta parcului (PDF, 147 KB).

Luni am fost la colegiu sa fac rost de niste hârtii necesare ca sa-mi fac Social Security Number (care îmi trebuie pentru angajare). Dupa amiaza am fost la Newark cu var-miu si ceilalti colegi, am mâncat împreuna si apoi m-am întors la New York. M-am întâlnit cu Roxana în oras si am venit împreuna acasa. Ea mai avea niste zile libere de luat care trebuiau folosite cât mai repede (urmeaza sa-si schimbe jobul) asa ca m-a convins sa mergem doua zile într-o excursie.

Dintre orasele mari apropiate de New York vizitasem Washington si Philadelphia asa ca initial am stabilit sa mergem la Boston. Totusi, Roxana vroia ceva mai relaxant asa ca mi-a propus un orasel turistic pe malul unui lac – Lake George, în upstate New York. Asa ca ne-am strâns repede câteva lucruri si am încercat sa facem rezervari online la vreun motel. Zic am încercat pentru ca – în mod surprinzator – toate ziceau ca sunt full sau ne dadeau niste preturi exorbitante. Asa ca am hotarât sa lasam netul în pace si sa mergem a doua zi ca sigur vom gasi ceva.

Zis si facut. A doua zi dimineata ieseam din New York si o luam pe interstate spre nord. Drumul a durat vreo 3 ore, cu o oprire sa punem benzina. Cu aceasta ocazie am aflat si motivul pentru care care nu reuseam sa gasim camere, respectiv saptamâna asta avea loc în oraselul respectiv un festival anual al motociclistilor din America si Canada – Americade. Fun fun fun.

O ora mai târziu intram într-un orasel plin pâna la refuz de bikeri. Sa va zic ca n-am vazut atâtea motociclete în viata mea ar fi un understatement – mai degraba as zice ca am vazut mai multe decât as fi putut sa-mi imaginez. Evident ca toate motelurile erau pline, iar cele care mai aveau camere le dadeau la niste preturi enorme. Într-un final am gasit locuri la un motel într-un orasel apropiat (zece minute cu masina), ne-am lasat lucrurile si am iesit sa ne plimbam. Seara am fost sa jucam mini-golf si sî mâncam la un restaurant chinezesc. Apoi am adormit linistiti în fosnetul frunzelor, ciripitul pasarelelor si duduitul motoarelor.

A doua zi ne-am întors în oras si am fost putin prin magazinele de acolo. Mi-am luat câteva tricouri printre care si unul suvenir de la eveniment. Pentru prânz ne-am facut rezervare la un lunch cruise pe lac. Era un vaporas care facea turul lacului din 2 în 2 ore iar pentru cursa de la ora 12 avea inclus si lunch. Mâncarea a fost destul de marfa si am avut free drinks. La întoarcere am mai dat o tura si ne-am pregatit de plecare.

Am condus eu pe drumul de întoarcere asa ca am facut si un drum lung cu aceasta ocazie. Care e mai simplu decât condusul în oras ca-ti bagi cruise control-u si poti sa stai cu ambele picioare pe geam. Seara Roxana a hotarât ca îsi mai ia o zi libera asa ca pentru joi am hotarât sa mergem la Six Flags, un super parc de distractii din New Jersey.

Cam în fiecare săptămână are loc undeva în New York câte un computer fair. Nu prea am cu ce să-l compar din România – nu e CERF sau IFABO că nu vin firme – dar aduce un pic a târgul din Vitan (pentru cei care nu ştiu, pe vreumuri se găseau pe acolo jocuri vechi, originale, la preţuri de nimic). Pe scurt, e vorba de o hală pusă la dispoziţie de vreun hotel sau colegiu în care vin o grămadă de firme mici – marea majoritate asiatici (ca doar ei le fac pe toate :), îşi întind tarabe şi vând componente la preţuri cu 10-20% mai mici decât în magazine. Cam ca preţurile pe care le găseşti online dacă stai să cauţi bine de tot.

Acum că ştiţi despre ce e vorba, weekend-ul trecut am fost la două astfel de târguri împreună cu tatăl Roxanei, cu scopul declarat de a-mi lua (finally!) calculator. Laptop-ul Roxanei e cât mai mic cu putinţă aşa că scrisul (blogurilor, n.a.) pe el e o adevărată aventură, mai ales cu diacritice. Plus că vreau şi eu un ecran serios, placă grafică calumea şi tone de RAM.

De la târgul de sâmbătă nu mi-am luat mai nimic (adică doar un spindle de 50 DVD-uri 8x) dar am inspectat cu atenţie oferta de componente şi preţurile. Ca de obicei, mă uitam după o placă Intel, un P4, şi un GeForce 6600-6800. La monitore mă atrăgeau LCD-urile, din motivul foarte important că în garsoniera unde stăm acum nu avem loc de pus un ac, dapoi un ditamai CRT de un număr respectabil de inchi. Vorbind de CRT-uri, ăştia pe aici nu mai ştiu cum să scape de ele. Toată lumea îşi ia LCD-uri şi îşi aruncă CRT-urile sau le dau pe preţuri de nimic. Şi când zic nimic, chiar nimic e. Am văzut monitoare de 22″ (second-hand e drept) la 50 de dolari. Yep, cincizeci de dolari. Dacă aş fi avut unde să le pun îmi luam 4 🙂

Sâmbătă seara m-am uitat de preţuri pe net ca duminică să ştiu ce merită să-mi iau şi ce nu. A doua zi dimineaţă, am fugit la celălalt târg şi după vreo trei ore ieşeam încărcat de cutii şi uşurat de bani. Rezultatul misiunii:

• placă de bază Intel D915PCY, cu PCI Express şi suport pt. DDR2 dual channel
• procesor Pentium 4 3.2 GHz, 800 MHz, 2 MB cache
• placă video GeForce 6800, PCI Express, 256 MB
• memorie 2 x 512 MB DDR2 Kingston
• monitor AOpen F90JS, LCD, 19″
• carcasă Suntec 2719D (a fost o problemă să găsesc una care să-mi placă cât de cât)
• sursă Thermaltake PurePower 480W
• tastatură Logitech Media Keyboard, singura acceptabilă din ce am găsit (în rest erau numai combo-uri cu mouse)

Restul componentelor – hard disk, DVD writer, placă de sunet şi mouse – mi le-am adus din România şi aşteaptă cuminţi în dulap. Până la ora la care scriu aceste rânduri (e vineri după-amiaza) n-am reuşit să-mi montez calcul încă, fiind plecat în fiecare zi. Detalii în blogurile următoare.

Un alt lucru important pe care l-am făcut weekend-ul ăsta a fost că am început să conduc maşina Roxanei. Sâmbătă m-am dat cu ea pe străduţe pe lângă noi, iar duminică am condus până la târg şi înapoi (pe freeway adică). A durat un pic să mă obişnuiesc să conduc cu un singur picior (aveam tendinţa să apăs o pedală cu cel din stânga 🙂 dar pe urmă totul a mers extrem de smoothly. Pe scurt, condusul unei maşini cu cutie automată e o joacă de copii, poţi să conduci liniştit cu o singură mână şi chiar fără să-ţi foloseşti picioarele.