Computer fairs
Cam în fiecare săptămână are loc undeva în New York câte un computer fair. Nu prea am cu ce să-l compar din România – nu e CERF sau IFABO că nu vin firme – dar aduce un pic a târgul din Vitan (pentru cei care nu ştiu, pe vreumuri se găseau pe acolo jocuri vechi, originale, la preţuri de nimic). Pe scurt, e vorba de o hală pusă la dispoziţie de vreun hotel sau colegiu în care vin o grămadă de firme mici – marea majoritate asiatici (ca doar ei le fac pe toate :), îşi întind tarabe şi vând componente la preţuri cu 10-20% mai mici decât în magazine. Cam ca preţurile pe care le găseşti online dacă stai să cauţi bine de tot.
Acum că ştiţi despre ce e vorba, weekend-ul trecut am fost la două astfel de târguri împreună cu tatăl Roxanei, cu scopul declarat de a-mi lua (finally!) calculator. Laptop-ul Roxanei e cât mai mic cu putinţă aşa că scrisul (blogurilor, n.a.) pe el e o adevărată aventură, mai ales cu diacritice. Plus că vreau şi eu un ecran serios, placă grafică calumea şi tone de RAM.
De la târgul de sâmbătă nu mi-am luat mai nimic (adică doar un spindle de 50 DVD-uri 8x) dar am inspectat cu atenţie oferta de componente şi preţurile. Ca de obicei, mă uitam după o placă Intel, un P4, şi un GeForce 6600-6800. La monitore mă atrăgeau LCD-urile, din motivul foarte important că în garsoniera unde stăm acum nu avem loc de pus un ac, dapoi un ditamai CRT de un număr respectabil de inchi. Vorbind de CRT-uri, ăştia pe aici nu mai ştiu cum să scape de ele. Toată lumea îşi ia LCD-uri şi îşi aruncă CRT-urile sau le dau pe preţuri de nimic. Şi când zic nimic, chiar nimic e. Am văzut monitoare de 22″ (second-hand e drept) la 50 de dolari. Yep, cincizeci de dolari. Dacă aş fi avut unde să le pun îmi luam 4 🙂
Sâmbătă seara m-am uitat de preţuri pe net ca duminică să ştiu ce merită să-mi iau şi ce nu. A doua zi dimineaţă, am fugit la celălalt târg şi după vreo trei ore ieşeam încărcat de cutii şi uşurat de bani. Rezultatul misiunii:
- placă de bază Intel D915PCY, cu PCI Express şi suport pt. DDR2 dual channel
- procesor Pentium 4 3.2 GHz, 800 MHz, 2 MB cache
- placă video GeForce 6800, PCI Express, 256 MB
- memorie 2 x 512 MB DDR2 Kingston
- monitor AOpen F90JS, LCD, 19″
- carcasă Suntec 2719D (a fost o problemă să găsesc una care să-mi placă cât de cât)
- sursă Thermaltake PurePower 480W
- tastatură Logitech Media Keyboard, singura acceptabilă din ce am găsit (în rest erau numai combo-uri cu mouse)
Restul componentelor – hard disk, DVD writer, placă de sunet şi mouse – mi le-am adus din România şi aşteaptă cuminţi în dulap. Până la ora la care scriu aceste rânduri (e vineri după-amiaza) n-am reuşit să-mi montez calcul încă, fiind plecat în fiecare zi. Detalii în blogurile următoare.
Un alt lucru important pe care l-am făcut weekend-ul ăsta a fost că am început să conduc maşina Roxanei. Sâmbătă m-am dat cu ea pe străduţe pe lângă noi, iar duminică am condus până la târg şi înapoi (pe freeway adică). A durat un pic să mă obişnuiesc să conduc cu un singur picior (aveam tendinţa să apăs o pedală cu cel din stânga 🙂 dar pe urmă totul a mers extrem de smoothly. Pe scurt, condusul unei maşini cu cutie automată e o joacă de copii, poţi să conduci liniştit cu o singură mână şi chiar fără să-ţi foloseşti picioarele.
