American Life

După săptămâna petrecută în Florida am revenit la căutarea unui loc de muncă… Trimisesem deja un număr de mailuri şi primisem câteva răspunsuri, dar de fiecare dată mă loveam de două probleme: nu am încă SSN (Social Security Number) şi peste o lună şi ceva o să încep şcoala (deci orice job full-time devine problematic). Pentru SSN am aplicat acum o lună şi ceva (pe 6 iunie) şi încă aştept să-mi sosească. Cu şcoala… rămâne să văd câte cursuri voi avea în timpul zilei (am vorbit cu cei de la colegiu să ni le pună pe majoritatea seara că mai toţi vom avea joburi). Aşa că într timp ofertele treceau pe lângă mine. Era de-a dreptul frustrant să vorbesc la telefon cu oameni care să-mi spună ca au joburi pentru mine şi apoi să renunţe când auzeau că nu am SSN…

Ei bine, lunea trecută mă trezesc cu un telefon de la un tip care mă cheamă a doua zi la un interviu. N-am reuşit să înţeleg din ce mumble-uia nici cum îl cheama şi nici firma la care urma să ma duc, dar de bine de rău am înţeles adresa. Aşa că marţi la 12 eram pe lângă Grand Central în Manhattan şi urcam la etajul 17 al clădirii. Apare şi tipul – era indian, ceea ce explică de ce nu reuşisem să înţeleg mai nimic din ce spunea – îmi dă un test de SQL şi mă ia la întrebări. Că unde am mai lucrat, că ce am mai făcut, etc, etc. După vreo ora de interogatoriu îmi poveşteste ceva despre job şi mă întreabă când pot să încep şi câţi bani vreau. Compania se numeste TheOrchard şi se ocupă cu distribuţia de muzică către retaileri (Amazon, BN, etc.) şi online stores (iTunes, MSN Music, Rhapsody). Job-ul meu – programator PHP+MySQL – era să dezvolt nişte tool-uri interne pe care le foloseau diferite departamente şi să le integrez pe cât se poate. La plecare mi-a cerut să-i trimit nişte code samples şi niste recomandări, urmând să mă contacteze în max. 2 săptămâni pentru un al doilea interviu, dacă va fi cazul. Ei bine, code samples-urile alea mi-au distrus moralul în zilele ce au urmat. Dar să vedeţi cum…

Când am plecat din România mi-am luat cu mine o gramadă de chestii (108 DVDuri) de care am bănuit ca voi avea nevoie. Prontre ele şi 2 DVDuri cu tot ce am lucrat eu de când am început să programez – chestii în VB, Delphi, C#, Java plus toate site-urile şi proiectele de web design. Din cauza numărului foarte mare de DVDuri pe care le-am scris în ultima săptămână înainte de plecare, nu mai ţin minte dacă am apucat să le verific, ştiu doar că am verificat câteva, random, să văd că scrierea merge bine. Lucru care se pare că nu a fost suficient pentru că m-am trezit că DVDul ce conţinea cele mai importante lucruri este făcut varză. Pot să îl citesc şi să văd ce e pe el, dar când încerc să copiez ceva (ceva important that is, câteva junk-uri merg) primesc un minunat CRC error.

Aşa că a trebuit să apelez la backup-urile din România. L-am rugat pe Adi să treacă pe la mine după muncă şi să-mi dea câteva chestii aflate pe CDuri (thanks, Adi). Toate bune şi frumoase, mai puţin ultimul dintre ele (cel care conţinea cele mai recente proiecte). Care în mod dubios dădea aceleaşi semne de moarte subită ca şi cel pe care îl luasem cu mine. Să fie writerul de vină? Să fie blank-urile (ambele erau din acelaşi spindle)? Cert e ca nici până azi cand scriu aceste rânduri n-am reuşit să scot nimic important de pe DVDurile alea, cu toate că le-am încercat pe vreo 6 unităţi… 🙁

Cu recomandarea a mers mai uşor. Le-am scris colegilor de la SIVECO şi până la sfârşitul săptămânii am avut o hârtie semnată cu un text frumuşel despre cât de tare şi mare sunt (merci Ştefan şi Cristi pt ea). Dar în rest lucrurile au mers din rău în mai rău…

Joi, tocmai cand îi trimiteam omului nişte code samples de acum vreo 2 ani (cred ca e inutil să zic că s-au schimbat multe de atunci până acum) m-am trezit că serverul pe care îmi ţineam site-ul de prezentare a picat, luând cu el tot ce a gasit în cale. Jale mare, mai ales că dădusem vreo 10 mailuri în ultimele 24 de ore şi trimisesem lumea acolo să vadă mândreţe de portofoliu. Care acum se odihneşte în the mighty bit bucket.

Aşa că sfârşitul săptămânii m-a găsit fără site de prezentare şi fără pic de cod scris în ultimul an. O poziţie numai bună de căutat de lucru. Dar lucrurile s-au schimbat neaşteptat de repede…

Vineri pe la 12 primesc un telefon de la tipul cu care avusesem interviul marţi şi care mă cheamă la un al doilea interviu (cu CEO-ul de data asta) luni la 12. Apparently bucăţile de cod extrase din bookworm şi-au facut efectul, chit că pe vremea aia nu programam safe-mode şi comentariile erau in română.

Cum mă bucuram eu ca în sfârşit am ceva palpabil, primesc un mail de la unii (iniţial am crezut că sunt recruiteri) care zic că au un job urgent (adică începea lunea următoare) şi dacă mă interesează. Vorbesc cu oamenii la telefon şi îmi zic că vor întâi să mă testeze să vada ce-mi poate pielea. Zis şi făcut, primesc prin mail nişte linkuri la nişte teste online (un fel de Brainbench) şi îmi dau 2 teste de PHP şi SQL. Am scos un 80% şi un 98% la ele, după care s-au prins că mi-au dat un test de PHP3 în loc de 4 aşa că am mai dat un test, la care am luat 92%. Satisfăcuţi de rezultate, oamenii mi-au cerut să ma prezint luni dimineaţă la sediul lor în Manhattan.

La ora 8 eram la locul respectiv şi discutam condiţiile de angajare. Ăştia nu erau de fapt recruiteri, ci o firmă de consulting şi staffing care urma să mă angajeze pe mine drept consultant şi să mă trimită să lucrez la diverşi clienţi. Deocamdată era vorba de o firmă de marketing – InnovationAds – unde se pare că e de lucru gramadă şi o să ma ţină ocupat pentru câteva luni bune. După care, alţi clienţi. Ce mi-a plăcut la ei e ca au acceptat să ma angajeze cu toate că am problemele de care vorbeam la început (SSNul şi şcoala) şi mi-au oferit un salariu bun.

La 11 mă prezentam la noul loc de muncă – undeva în partea de jos a Manhattan-ului, în Financial District şi îmi începeam prima zi de muncă după aproape 3 luni de pauză. Acum când scriu aceste rânduri au trecut deja 3 zile de atunci şi totul merge excelent. Colegii sunt foarte de treabă, atmosferă relaxată şi am făcut deja impresie foarte bună cu ce am rezolvat zilele trecute. Serviciul Roxanei e la 5 minute de mine aşa că mergem la work şi luăm lunch-ul împreună. Per total, lucrurile merg bine. Să vedem cum o să fie în septembrie, când încep şcoala, dar mai e până atunci…

Dupa cum va anuntam în postul precedent, saptamâna trecuta am petrecut-o pe tarmurile însorite ale Floridei, bucurându-ne de vacanta. Din motive de a ne putea deplasa în voie odata ajunsi acolo (mai ales ca atractiile sunt la ceva distanta unele de altele) am ales sa mergem cu masina noastra (în loc sa luam avionul). Mai era varianta sa închiriem acolo o masina, dar ne-ar fi costat mai mult. Asa ca duminica pe la prânz ieseam frumos din Queens, prin Manhattan, catre New Jersey. Bineînteles ca traversarea Manhattan-ului ne-a luat cam o ora, mai ales ca am dat si peste nu-stiu-ce parada.

Drumul spre destinatia noastra (aveam 4 nopti în Orlando si 2 în Fort Lauderdale) urma sa ne treaca prin 8 state: New Jersey, Delaware, Maryland, Virginia, North Carolina, South Carolina, Georgia si în sfârsit, Florida. La ducere ne-am oprit în Virginia, la o prietena de-a Roxanei. Am ajuns acolo pe la 6 seara si am stat cu ea si cu prietenul ei pâna aproape de 12. Am mâncat si noi ceva cu ocazia asta si am degustat o înghetata fantastica. La miezul noptii am plecat mai departe. Restul drumului am condus în reprize de 4-5 ore, cu opriri pentru benzina si ceva mâncare. Luni, pe la 2, intram în Florida – “The Sunshine State”. Care dupa cum se vede din pozele de mai jos, numa’ sunshine nu avea…

Ar trebui sa mentionez ca ne interesasem de vreme din timp, dar tot ce gasisem era ca în Florida erau scattered thunderstorms toata luna. Asa ca eram pregatiti sufleteste ca vom petrece o mare parte din vacanta în hotel sau în ploaie… Si aveam laptop-ul plin de filme 🙂 În realitate, vremea era cam asa: dimineata si prima parte a prânzului era un soare de toata frumusetea. Dupa care începeau ploile… scurte, dar destule. Si mai erau si foarte concentrate, asa ca daca mergeai cu masina puteai foarte usor sa alternezi zone cu ploaie si zone fara, pe parcursul a doar câteva minute.

Pe la 5 am ajuns în sfârsit la hotel si ne-am cazat. Obositi dupa 23 de ore de condus (+ pauzele de care vorbeam mai sus), am fost sa mâncam ceva rapid la un restaurant chinezesc si apoi am adormit tun.

Marti am fost la unul din numeroasele parcuri de distractii din zona: Universal Studios – Islands of Adventure. Un fel de Six Flags de care vorbeam într-un post precedent, dar cu tematica din filme distribuite de Universal – de ex. Jurassic Park sau toate filmele facute dupa comics-uri (X-Men, Spider-Man, Hulk, etc). Pentru prima oara într-un parc de distractii ne-am carat camera cu noi asa ca va pot da câteva poze sa vedeti despre ce e vorba. Printre coastere si show-uri 3D ne-am dat si în câteva water rides care ne-au lasat uzi pâna la piele. În mod suprinzator, camera a supravietuit (e drept ca cover-ul ei arata ca un burete dupa aia)… Am facut si câteva filmulete la câteva coastere si water rides, pe care le gasiti mai jos.

Jurassic Park water ride (QuickTime, 7.39 MB)
Duelling Dragons (QuickTime, 19.8 MB)
The Hulk (QuickTime, 7.94 MB)

Seara ne-am plimbat prin City Walk, un fel de Boardwalk al parcului. Practic numai restaurante, cluburi si alte distractii de nightlife. Am mâncat acolo la o terasa cu specific italian si apoi ne-am întors la hotel.

Miercuri am mers sa vizitam Kennedy Space Center. Pentru cei ce nu stiu, asta e un fel de muzeu mai mare dedicat explorarii spatiului, aflat la o aruncatura de bat de Cape Canaveral, locul de unde-si lanseaza americanii rachetele în spatiu. Am început cu un tur la complexul Apollo/Saturn, dedicat misiunilor Apollo si aselenizarii din ’69. Cu ocazia asta am vazut si cum arata o racheta Saturn (de tipul celor care au lansat misiunile Apollo) si cateva filmulete despre lansari. Racheta este impresionant de mare, cu tone de cablaraie prin ea, de parca ar fi un LAN Party la mine. Tot pe-acolo am vazut un lunar module (autentic se pare) si tona de obiecte legate de luna si misiunile Apollo.

De aici am mers mai departe la un turn de observare de unde se puteau vedea doua dintre rampele active NASA. Pe una dintre ele era încarcata naveta Discovery, si asteptau o fereastra de lansare candva la sfârsitul lunii iulie. Pe drum am vazut si fab-ul unde fabrica rezervoarele de combustibil, precum si platforma mobila cu care duc navetele la rampa de lansare.

La întoarcere am mai facut poze prin complexul principal si am fost la un filmulet IMAX despre univers. Înainte sa plecam am vizitat si Astronaut Hall of Fame, un muzeu dedicat tuturor fericitilor care si-au îndeplinit visul din copilarie – acela de a deveni cosmonaut. Ca veni vorba, am aflat cu aceasta ocazie ca numai ai rusilor sunt cosmonauti, ai americanilor sunt astronauti 🙂 Ne-am dat si aici în câteva chestii 3D si ne-am si catarat într-unul din modulele spatiale. Care dupa cum se vede mai jos, era extrem de spatios si comod.

Joi am pierdut mare parte din zi cu o prezentare la care trebuia sa participam (din cauza careia Roxana luase biletele de vacanta cu discount). Am mai apucat sa vizitam un pic orasul si un hotel super marfa în apropiere de Disneyland. Restul zilei am petrecut-o în piscina hotelului si în jacuzzi. Seara am fost la un dinner show – Arabian Nights – adica un fel de circ unde stai si manânci în timp ce te uiti la acrobatii. În cazul de fata, cu cai. Per total o atmosfera interesanta, dar cred ca m-ar fi pasionat mai mult daca aveam o vârsta mai frageda…

Vineri dimineata ne-am strâns bagajele, le-am carat în masina si am dat o ultima tura prin hotel. Ne-am jucat un pic de ping-pong si am facut câteva poze.

Înainte sa plecam spre Fort Lauderdale ne-am oprit la un water park la care aveam bilete – Water Mania – unde am stat câteva ore. Ne-am balacit bine de tot, ne-am dat în water rides (parca topogan cu apa îi zice la noi) si cu ocazia asta m-am si ars de la soare de mi-a ajuns. Pentru tot restul vacantei, plus câteva zile dupa.

Drumul spre Fort Lauderdale a durat vreo doua ore (pe autostrada, bineînteles), dupa care ne-am cazat la noul hotel si am fugit la culcare.

Sâmbata dimineata am facut câteva tweak-uri la masina, respectiv am înlocuit unul din cauciucuri si am bagat ceva freon la aerul conditionat (ca-si cam dadea duhul saracu’) si am tulit-o spre Miami. Am mers direct catre South Beach, una din cele mai mari zone turistice din oras. Plaja superba, apa extraordinar de calda si extrem de clara. O placere sa te balacesti. Din pacate nu va pot arata poze deoarece am abandonat camera foto în masina ca sa ne putem bucura de valuri. Am stat în apa pâna pe la 3, cand – în buna traditie a Floridei – a început sa ploua. Pâna am ajuns înapoi la masina si ne-am schimbat, s-a oprit asa ca am iesit sa ne mai plimbam. Am facut câteva poze, am mâncat ceva si ne-am plimbat putin pe strazile din Miami, unde am admirat casele. Prin casele a se citi vilele, în câteva cazuri mansion-urile. Odata cu lasarea serii ne-am întors în Fort Lauderdale si ne-am pregatit pentru plecarea de a doua zi.

Duminica ne-am trezit la 5, am încarcat repede bagajele în masina si dusi am fost. Drumul spre casa a fost mai lung (1.300 mile adica aprox. 2.100 km, 25 de ore) si mai greu decât la venire, mai ales ca ne-a prins o furtuna în South Carolina si vreo 40 de minute am condus fara sa vedem aproape nimic în fata. Aveam stergatoarele pe viteza maxima dar nu faceau fata la cantitatea imensa de apa care cadea din cer. Am prins eu ploi puternice în România, dar n-am vazut vreodata ceva comparabil cu o furtuna tropicala.

Noaptea ne-a prins prin North Carolina unde ne oprisem sa punem benzina si sa mâncam ceva. Spre dimineata eram în Maryland unde ne-am oprit la un rest area sa ne odihnim 2-3 ore. La 6 am plecat mai departe si la 10 fara ceva intram voiosi în New York.

La prânz am încercat sa dormim un pic dar nu prea am reusit din cauza telefoanelor de la diversi prieteni care vroiau sa afle cum a fost. Cu ocazia asta am fost invitati pe seara la un gratar si la vizionarea artificiilor de 4 iulie. Evident, într-un oras ca New York exista un singur loc de unde poti avea o vedere buna, respectiv catarându-te sus pe casa/bloc. Asa ca ne-am încheiat vacanta cu un gratar pe acoperis, în ploi de artificii…