American Life

Dupa cum va anuntam în postul precedent, saptamâna trecuta am petrecut-o pe tarmurile însorite ale Floridei, bucurându-ne de vacanta. Din motive de a ne putea deplasa în voie odata ajunsi acolo (mai ales ca atractiile sunt la ceva distanta unele de altele) am ales sa mergem cu masina noastra (în loc sa luam avionul). Mai era varianta sa închiriem acolo o masina, dar ne-ar fi costat mai mult. Asa ca duminica pe la prânz ieseam frumos din Queens, prin Manhattan, catre New Jersey. Bineînteles ca traversarea Manhattan-ului ne-a luat cam o ora, mai ales ca am dat si peste nu-stiu-ce parada.

Drumul spre destinatia noastra (aveam 4 nopti în Orlando si 2 în Fort Lauderdale) urma sa ne treaca prin 8 state: New Jersey, Delaware, Maryland, Virginia, North Carolina, South Carolina, Georgia si în sfârsit, Florida. La ducere ne-am oprit în Virginia, la o prietena de-a Roxanei. Am ajuns acolo pe la 6 seara si am stat cu ea si cu prietenul ei pâna aproape de 12. Am mâncat si noi ceva cu ocazia asta si am degustat o înghetata fantastica. La miezul noptii am plecat mai departe. Restul drumului am condus în reprize de 4-5 ore, cu opriri pentru benzina si ceva mâncare. Luni, pe la 2, intram în Florida – “The Sunshine State”. Care dupa cum se vede din pozele de mai jos, numa’ sunshine nu avea…

Ar trebui sa mentionez ca ne interesasem de vreme din timp, dar tot ce gasisem era ca în Florida erau scattered thunderstorms toata luna. Asa ca eram pregatiti sufleteste ca vom petrece o mare parte din vacanta în hotel sau în ploaie… Si aveam laptop-ul plin de filme 🙂 În realitate, vremea era cam asa: dimineata si prima parte a prânzului era un soare de toata frumusetea. Dupa care începeau ploile… scurte, dar destule. Si mai erau si foarte concentrate, asa ca daca mergeai cu masina puteai foarte usor sa alternezi zone cu ploaie si zone fara, pe parcursul a doar câteva minute.

Pe la 5 am ajuns în sfârsit la hotel si ne-am cazat. Obositi dupa 23 de ore de condus (+ pauzele de care vorbeam mai sus), am fost sa mâncam ceva rapid la un restaurant chinezesc si apoi am adormit tun.

Marti am fost la unul din numeroasele parcuri de distractii din zona: Universal Studios – Islands of Adventure. Un fel de Six Flags de care vorbeam într-un post precedent, dar cu tematica din filme distribuite de Universal – de ex. Jurassic Park sau toate filmele facute dupa comics-uri (X-Men, Spider-Man, Hulk, etc). Pentru prima oara într-un parc de distractii ne-am carat camera cu noi asa ca va pot da câteva poze sa vedeti despre ce e vorba. Printre coastere si show-uri 3D ne-am dat si în câteva water rides care ne-au lasat uzi pâna la piele. În mod suprinzator, camera a supravietuit (e drept ca cover-ul ei arata ca un burete dupa aia)… Am facut si câteva filmulete la câteva coastere si water rides, pe care le gasiti mai jos.

Jurassic Park water ride (QuickTime, 7.39 MB)
Duelling Dragons (QuickTime, 19.8 MB)
The Hulk (QuickTime, 7.94 MB)

Seara ne-am plimbat prin City Walk, un fel de Boardwalk al parcului. Practic numai restaurante, cluburi si alte distractii de nightlife. Am mâncat acolo la o terasa cu specific italian si apoi ne-am întors la hotel.

Miercuri am mers sa vizitam Kennedy Space Center. Pentru cei ce nu stiu, asta e un fel de muzeu mai mare dedicat explorarii spatiului, aflat la o aruncatura de bat de Cape Canaveral, locul de unde-si lanseaza americanii rachetele în spatiu. Am început cu un tur la complexul Apollo/Saturn, dedicat misiunilor Apollo si aselenizarii din ’69. Cu ocazia asta am vazut si cum arata o racheta Saturn (de tipul celor care au lansat misiunile Apollo) si cateva filmulete despre lansari. Racheta este impresionant de mare, cu tone de cablaraie prin ea, de parca ar fi un LAN Party la mine. Tot pe-acolo am vazut un lunar module (autentic se pare) si tona de obiecte legate de luna si misiunile Apollo.

De aici am mers mai departe la un turn de observare de unde se puteau vedea doua dintre rampele active NASA. Pe una dintre ele era încarcata naveta Discovery, si asteptau o fereastra de lansare candva la sfârsitul lunii iulie. Pe drum am vazut si fab-ul unde fabrica rezervoarele de combustibil, precum si platforma mobila cu care duc navetele la rampa de lansare.

La întoarcere am mai facut poze prin complexul principal si am fost la un filmulet IMAX despre univers. Înainte sa plecam am vizitat si Astronaut Hall of Fame, un muzeu dedicat tuturor fericitilor care si-au îndeplinit visul din copilarie – acela de a deveni cosmonaut. Ca veni vorba, am aflat cu aceasta ocazie ca numai ai rusilor sunt cosmonauti, ai americanilor sunt astronauti 🙂 Ne-am dat si aici în câteva chestii 3D si ne-am si catarat într-unul din modulele spatiale. Care dupa cum se vede mai jos, era extrem de spatios si comod.

Joi am pierdut mare parte din zi cu o prezentare la care trebuia sa participam (din cauza careia Roxana luase biletele de vacanta cu discount). Am mai apucat sa vizitam un pic orasul si un hotel super marfa în apropiere de Disneyland. Restul zilei am petrecut-o în piscina hotelului si în jacuzzi. Seara am fost la un dinner show – Arabian Nights – adica un fel de circ unde stai si manânci în timp ce te uiti la acrobatii. În cazul de fata, cu cai. Per total o atmosfera interesanta, dar cred ca m-ar fi pasionat mai mult daca aveam o vârsta mai frageda…

Vineri dimineata ne-am strâns bagajele, le-am carat în masina si am dat o ultima tura prin hotel. Ne-am jucat un pic de ping-pong si am facut câteva poze.

Înainte sa plecam spre Fort Lauderdale ne-am oprit la un water park la care aveam bilete – Water Mania – unde am stat câteva ore. Ne-am balacit bine de tot, ne-am dat în water rides (parca topogan cu apa îi zice la noi) si cu ocazia asta m-am si ars de la soare de mi-a ajuns. Pentru tot restul vacantei, plus câteva zile dupa.

Drumul spre Fort Lauderdale a durat vreo doua ore (pe autostrada, bineînteles), dupa care ne-am cazat la noul hotel si am fugit la culcare.

Sâmbata dimineata am facut câteva tweak-uri la masina, respectiv am înlocuit unul din cauciucuri si am bagat ceva freon la aerul conditionat (ca-si cam dadea duhul saracu’) si am tulit-o spre Miami. Am mers direct catre South Beach, una din cele mai mari zone turistice din oras. Plaja superba, apa extraordinar de calda si extrem de clara. O placere sa te balacesti. Din pacate nu va pot arata poze deoarece am abandonat camera foto în masina ca sa ne putem bucura de valuri. Am stat în apa pâna pe la 3, cand – în buna traditie a Floridei – a început sa ploua. Pâna am ajuns înapoi la masina si ne-am schimbat, s-a oprit asa ca am iesit sa ne mai plimbam. Am facut câteva poze, am mâncat ceva si ne-am plimbat putin pe strazile din Miami, unde am admirat casele. Prin casele a se citi vilele, în câteva cazuri mansion-urile. Odata cu lasarea serii ne-am întors în Fort Lauderdale si ne-am pregatit pentru plecarea de a doua zi.

Duminica ne-am trezit la 5, am încarcat repede bagajele în masina si dusi am fost. Drumul spre casa a fost mai lung (1.300 mile adica aprox. 2.100 km, 25 de ore) si mai greu decât la venire, mai ales ca ne-a prins o furtuna în South Carolina si vreo 40 de minute am condus fara sa vedem aproape nimic în fata. Aveam stergatoarele pe viteza maxima dar nu faceau fata la cantitatea imensa de apa care cadea din cer. Am prins eu ploi puternice în România, dar n-am vazut vreodata ceva comparabil cu o furtuna tropicala.

Noaptea ne-a prins prin North Carolina unde ne oprisem sa punem benzina si sa mâncam ceva. Spre dimineata eram în Maryland unde ne-am oprit la un rest area sa ne odihnim 2-3 ore. La 6 am plecat mai departe si la 10 fara ceva intram voiosi în New York.

La prânz am încercat sa dormim un pic dar nu prea am reusit din cauza telefoanelor de la diversi prieteni care vroiau sa afle cum a fost. Cu ocazia asta am fost invitati pe seara la un gratar si la vizionarea artificiilor de 4 iulie. Evident, într-un oras ca New York exista un singur loc de unde poti avea o vedere buna, respectiv catarându-te sus pe casa/bloc. Asa ca ne-am încheiat vacanta cu un gratar pe acoperis, în ploi de artificii…

Şi-a mai trecut o săptămână… plină de evenimente.

Mi-au venit şi ultimele componente pentru calculator – un HDD Western Digital de 36 GB la 10.000 rpm, DVD-writer HP 640i Dual-Layer cu LightScribe şi un DVD Pioneer 121S cu slot, cum îmi place mie. Mi-am luat hardul ca să am unul separat, ultra-rapid, doar pentru sistemul de operare şi swap. Pe celălalt – de 250 – îl folosesc pentru storage. Că veni vorba de storage, am adunat cam 60 GB într-o săptămână de download-uri, de sfârâie banda de-atâta trafic. Merg torrent-urile româneşti cu 250-300 KB, o plăcere…

Sâmbătă am fost din nou la un târg de componente, nu că mi-ar mai fi trebut ceva, dar pentru că văr-miu vroia să-şi ia laptop. A plecat de acolo cu un Sony VAIO de 1200$ (cel mai bun preţ online) pe care a dat 850. E drept că a negociat puţin cu aia, dar până la urmă i l-au dat fără taxe, fără nimic. După-amiză am fost să mai vedem apartamente, ocazie cu care am şi găsit unul potrivit, 2 camere, spaţios, foarte aproape de subway şi supermarket-uri. Luni am încheiat deal-ul cu proprietarul, urmăm să ne mutăm în el pe 15 august. O să revin cu detalii mai încolo.

Săptămâna viitoare vom fi iarăşi plecaţi – în Florida de data asta. Roxana are o săptămână liberă între job-uri (pe 5 iulie începe jobul nou) şi se pare ca aici nu va mai putea să-şi ia vacanţă până la sfârşitul anului, aşa că trebuie să profităm de ocazie. Ea oricum cumpărase nişte vacation packages (printre care şi 6 nopţi în Florida) aşa că… la mare, la soare. O să mergem cu maşina ca să ne putem plimba prin zonă, ceea ce înseamnă că ne aşteaptă un drum de vreo 23 de ore.

Marţi am fost cu maşina în service s-o pregătesc de drum. I-am schimbat uleiul, filtrele, lichidele, ştergătoarele, un far care se arsese, i-am umflat roţile şi i-am făcut şi verificarea periodică. Prin i-am se înţelege că i-au făcut-o ăia de la service, în timp ce eu eram acasă şi studiam.

Miercuri am fost la colegiu să-mi dau primul examen pentru certificarea A+ (Core Hardware). Când mă-ntorc din Florida o să-mi dau şi partea a doua, Core Software. Examenul a fost OK (gen CCNA) şi l-am terminat cam în 30 de minute. L-am luat, cu toate ca dacă aş mai fi revăzut odată cursurile aş fi putut să scot un punctaj mai bun.

Joi ne-am luat telefoane. În sfărşit o să am şi eu număr unde pot fi sunat, că până acum aveam numărul Roxanei listat pe resume şi pe site-uri şi se mai întâmpla să sune vreunul după mine, să ceară cu Christinne sau altă deformare dubioasă a numelui meu şi Roxana să-i zică “wrong number” 🙂 Am găsit o ofertă destul de bună, vorbim nelimitat în reţea (Verizon) – unde sunt majoritatea cunoscuţilor – 1000 minute lunare în afara reţelei, SMS-uri şi Picture Messages gratuite. Telefoanele le-am ales cu greu, în sensul că erau multe şi naşpă. Şi bulky. Mai ales bulky. Astea pe care ni le-am luat nu-s cine ştie ce ca features, dar sunt micuţe şi comode. Şi au costat 50$ împreună…

Cam atât pentru azi. Următorul post… după ce ne întoarcem din Florida!

Six Flags e un lant de parcuri de distractii – cred ca cel mai mare din Statele Unite. Unul dintre parcuri – Six Flags Great Adventure – e în New Jersey, cam la o ora jumate de noi. Am mai fost la el asta vara în August asa ca stiam ce ne asteapta – o zi de soare, cozi, fun si adrenalina.

Am plecat pe la 9 de acasa dar a durat aproape doua ore sa iesim din oras pentru ca a trebuit sa traversam tot Manhattan-ul. Am ajuns la parc în jur de 12, dar înainte sa intram sa ne dam în coastere am vizitat un safari aflat tot acolo. Destul de dragut, pentru ca te plimbai cu masina printre animale. Nu va mai postez poze ca aveti zoo si la Bucuresti 🙂

Am facut câteva poze înainte sa intram în parc ca doar nu era sa ne caram cu camera dupa noi. Se vad trei dintre coastere, printre care si Kingda Ka, cel mai mare si mai rapid din lume. (Trimisese cineva un mail acum câteva saptamâni cu unii care tocmai se dadusera în el si erau… uzi 🙂 However, în ziua în care am fost noi era închis pentru maintenance, asa ca avem o scuza valabila pentru faptul ca nu ne-am dat în el (serios acum, that thing was scary). Ah, si am vazut si cum arata o limuzina Hummer.

Per total am apucat sa ne dam în vreo 7 roller coastere, dintre care doua de lemn care scrâsneau si scârtâiau din toate balamalele (si asta e ceva când zbori în viteza pe ele), unul cu apa, unul cu multe swirls si twirls, precum si al doilea ca înaltime din parc (dupa Kingda Ka). Pentru cei interesati, asta e harta parcului (PDF, 147 KB).

Luni am fost la colegiu sa fac rost de niste hârtii necesare ca sa-mi fac Social Security Number (care îmi trebuie pentru angajare). Dupa amiaza am fost la Newark cu var-miu si ceilalti colegi, am mâncat împreuna si apoi m-am întors la New York. M-am întâlnit cu Roxana în oras si am venit împreuna acasa. Ea mai avea niste zile libere de luat care trebuiau folosite cât mai repede (urmeaza sa-si schimbe jobul) asa ca m-a convins sa mergem doua zile într-o excursie.

Dintre orasele mari apropiate de New York vizitasem Washington si Philadelphia asa ca initial am stabilit sa mergem la Boston. Totusi, Roxana vroia ceva mai relaxant asa ca mi-a propus un orasel turistic pe malul unui lac – Lake George, în upstate New York. Asa ca ne-am strâns repede câteva lucruri si am încercat sa facem rezervari online la vreun motel. Zic am încercat pentru ca – în mod surprinzator – toate ziceau ca sunt full sau ne dadeau niste preturi exorbitante. Asa ca am hotarât sa lasam netul în pace si sa mergem a doua zi ca sigur vom gasi ceva.

Zis si facut. A doua zi dimineata ieseam din New York si o luam pe interstate spre nord. Drumul a durat vreo 3 ore, cu o oprire sa punem benzina. Cu aceasta ocazie am aflat si motivul pentru care care nu reuseam sa gasim camere, respectiv saptamâna asta avea loc în oraselul respectiv un festival anual al motociclistilor din America si Canada – Americade. Fun fun fun.

O ora mai târziu intram într-un orasel plin pâna la refuz de bikeri. Sa va zic ca n-am vazut atâtea motociclete în viata mea ar fi un understatement – mai degraba as zice ca am vazut mai multe decât as fi putut sa-mi imaginez. Evident ca toate motelurile erau pline, iar cele care mai aveau camere le dadeau la niste preturi enorme. Într-un final am gasit locuri la un motel într-un orasel apropiat (zece minute cu masina), ne-am lasat lucrurile si am iesit sa ne plimbam. Seara am fost sa jucam mini-golf si sî mâncam la un restaurant chinezesc. Apoi am adormit linistiti în fosnetul frunzelor, ciripitul pasarelelor si duduitul motoarelor.

A doua zi ne-am întors în oras si am fost putin prin magazinele de acolo. Mi-am luat câteva tricouri printre care si unul suvenir de la eveniment. Pentru prânz ne-am facut rezervare la un lunch cruise pe lac. Era un vaporas care facea turul lacului din 2 în 2 ore iar pentru cursa de la ora 12 avea inclus si lunch. Mâncarea a fost destul de marfa si am avut free drinks. La întoarcere am mai dat o tura si ne-am pregatit de plecare.

Am condus eu pe drumul de întoarcere asa ca am facut si un drum lung cu aceasta ocazie. Care e mai simplu decât condusul în oras ca-ti bagi cruise control-u si poti sa stai cu ambele picioare pe geam. Seara Roxana a hotarât ca îsi mai ia o zi libera asa ca pentru joi am hotarât sa mergem la Six Flags, un super parc de distractii din New Jersey.

Cam în fiecare săptămână are loc undeva în New York câte un computer fair. Nu prea am cu ce să-l compar din România – nu e CERF sau IFABO că nu vin firme – dar aduce un pic a târgul din Vitan (pentru cei care nu ştiu, pe vreumuri se găseau pe acolo jocuri vechi, originale, la preţuri de nimic). Pe scurt, e vorba de o hală pusă la dispoziţie de vreun hotel sau colegiu în care vin o grămadă de firme mici – marea majoritate asiatici (ca doar ei le fac pe toate :), îşi întind tarabe şi vând componente la preţuri cu 10-20% mai mici decât în magazine. Cam ca preţurile pe care le găseşti online dacă stai să cauţi bine de tot.

Acum că ştiţi despre ce e vorba, weekend-ul trecut am fost la două astfel de târguri împreună cu tatăl Roxanei, cu scopul declarat de a-mi lua (finally!) calculator. Laptop-ul Roxanei e cât mai mic cu putinţă aşa că scrisul (blogurilor, n.a.) pe el e o adevărată aventură, mai ales cu diacritice. Plus că vreau şi eu un ecran serios, placă grafică calumea şi tone de RAM.

De la târgul de sâmbătă nu mi-am luat mai nimic (adică doar un spindle de 50 DVD-uri 8x) dar am inspectat cu atenţie oferta de componente şi preţurile. Ca de obicei, mă uitam după o placă Intel, un P4, şi un GeForce 6600-6800. La monitore mă atrăgeau LCD-urile, din motivul foarte important că în garsoniera unde stăm acum nu avem loc de pus un ac, dapoi un ditamai CRT de un număr respectabil de inchi. Vorbind de CRT-uri, ăştia pe aici nu mai ştiu cum să scape de ele. Toată lumea îşi ia LCD-uri şi îşi aruncă CRT-urile sau le dau pe preţuri de nimic. Şi când zic nimic, chiar nimic e. Am văzut monitoare de 22″ (second-hand e drept) la 50 de dolari. Yep, cincizeci de dolari. Dacă aş fi avut unde să le pun îmi luam 4 🙂

Sâmbătă seara m-am uitat de preţuri pe net ca duminică să ştiu ce merită să-mi iau şi ce nu. A doua zi dimineaţă, am fugit la celălalt târg şi după vreo trei ore ieşeam încărcat de cutii şi uşurat de bani. Rezultatul misiunii:

• placă de bază Intel D915PCY, cu PCI Express şi suport pt. DDR2 dual channel
• procesor Pentium 4 3.2 GHz, 800 MHz, 2 MB cache
• placă video GeForce 6800, PCI Express, 256 MB
• memorie 2 x 512 MB DDR2 Kingston
• monitor AOpen F90JS, LCD, 19″
• carcasă Suntec 2719D (a fost o problemă să găsesc una care să-mi placă cât de cât)
• sursă Thermaltake PurePower 480W
• tastatură Logitech Media Keyboard, singura acceptabilă din ce am găsit (în rest erau numai combo-uri cu mouse)

Restul componentelor – hard disk, DVD writer, placă de sunet şi mouse – mi le-am adus din România şi aşteaptă cuminţi în dulap. Până la ora la care scriu aceste rânduri (e vineri după-amiaza) n-am reuşit să-mi montez calcul încă, fiind plecat în fiecare zi. Detalii în blogurile următoare.

Un alt lucru important pe care l-am făcut weekend-ul ăsta a fost că am început să conduc maşina Roxanei. Sâmbătă m-am dat cu ea pe străduţe pe lângă noi, iar duminică am condus până la târg şi înapoi (pe freeway adică). A durat un pic să mă obişnuiesc să conduc cu un singur picior (aveam tendinţa să apăs o pedală cu cel din stânga 🙂 dar pe urmă totul a mers extrem de smoothly. Pe scurt, condusul unei maşini cu cutie automată e o joacă de copii, poţi să conduci liniştit cu o singură mână şi chiar fără să-ţi foloseşti picioarele.

Azi e sărbătoare pe-aici – Memorial Day – deci zi liberă. Lumea iese la picnic, plajă, shopping. Noi o să dăm o tură prin Manhattan să facem nişte cumpărături şi poate să mâncăm ceva.

Sâmbătă am început să dăm telefoane după apartamente. Am reuşit să dăm de doi dintre proprietari şi am fost să le vedem. Primul era OK ca locaţie, avea şi o micuţă curte în spate, dar era cam mic şi înghesuit. Al doilea era mai încăpător, dar nu ne-a plăcut zona. O să mai mergem şi în săptămâna care vine să mai vedem câteva.

Cât despre calculator – la care visez de fiecare dată când scriu ceva la laptopul ăsta – o să încep cumpăratul componentelor weekend-ul viitor, când vor avea loc vreo două computer fairs pe aici, şi de unde pot cumpăra chestii mult mai ieftin decât la magazine. Cam echivalentul promoţiilor de la CERF de la noi, doar că astea sunt independente de târgurile mari.

Pe seară am fost să vedem Madagascar. Funny thing. Mai ales pinguinii 🙂 Să-l vedeţi când aveţi ocazia.

Duminică, vărul Roxanei şi cu prietena lui au plecat intr-o vacanţă de o lună prin Europa. Vor vizita Spania, Italia, Germania şi or să stea şi vreo 10 zile în România. Avionul pleca la 9 seara, aşa ca la prânz am fost invitaţi la masă la mătuşa Roxanei. Din păcate eu n-am prea fost prezent pentru că tocmai ieri urma să mă întâlnesc cu profesorul şi viitorii mei colegi de la master. Ăştia veniseră sâmbătă din România şi azi era prima lor zi de ieşit în lume, aşa că proful i-a adus să-i plimbe prin New York. M-am dus şi eu cu ei, am stat un pic de vorbă şi dacă am văzut că nu se întâmplă nimic mai interesant am tulit-o înapoi. Am pierdut o grămada de timp aşteptând metroul (se pare că în weekend-uri transportul în comun lasă de dorit) dar am reuşit să ajung înainte de plecarea la aeroport. Am stat cu ei până au trecut de Check-In şi apoi am fugit şi noi acasă.

Încet, încet, a trecut şi prima săptămână.

Duminică am fost la un restaurant cu specific argentinian împreună cu Roxana, mătuşa ei, vărul ei şi prietena lui. Ea tocmai avusese festivitatea de absolvire a facultăţii cu o zi înainte aşa că ieşisem să sărbătorim. Cu această ocazie vă recomand ca atunci când nimeriţi la un restaurant spaniol sau sud-american, neapărat să încercaţi Sangria, un vin roşu cu bucăţi de fructe. Good stuff.

Luni am mers împreună cu vărul Roxanei la Museum of Natural History, unde se deschisese o nouă secţiune despre dinozauri. Câteva descoperiri noi, dar nimic extraordinar. Eu mai vizitasem muzeul anul trecut în august, aşa că n-am stat foarte mult. Marţi şi miercuri m-am plimbat prin oraş, pe la magazine de calculatoare şi bookstores. Timp să ai de pierdut, că sigur găseşti ce să faci.

În rest, am început să ne uităm după un alt apartament în care să ne mutăm (Roxana stă acum într-o garsonieră în care abia încap lucrurile ei, ce să mai vorbesc de ale mele). Am găsit ceva oferte, rămâne să mergem să le şi vedem. Poate weekend-ul ăsta. M-am uitat şi după telefoane, dar până acum n-am găsit ceva să îmi placă. Prea bulky şi crappy.

Tot săptămana asta am încercat şi o shawormă de la un mini-restaurant arăbesc din colţ. Mai bine mă abţineam, că tare naşpă a fost. În caz că vă întrebaţi, n-are nici o legătură cu shaworma pe care o avem în România, asta fiind un amestec de carne condimentată şi prăjită, cu salată, roşii şi castraveţi, plus ceva sos pe deasupra. Din tot amestecul, doar legumele erau comestibile – ceea ce ar trebui să spună multe având în vedere că aici legumele nu prea au gust. Verdict: mai bine te duci şi mănânci iarbă.

Ce faci când urmează să pleci la mii de kilometrii distanţă, într-o altă lume, probabil pentru totdeauna? Un lucru e sigur – numai de dormit nu-ţi arde. Ultima noapte petrecută în România n-a făcut excepţie de la această regulă, cu toate că am încercat să ma odihnesc un pic înainte de plecare. Dar timpul zboară foarte repede în astfel de ocazii aşa că nici n-am simţit cum au trecut orele şi alarma a sunat la 3:30 AM.

La 4 ieşeam pe uşă, însoţit de părinţi şi încărcat de bagaje. Jos mă aşteptau Adi, Lucre, Bibi şi Mirela, cu ochii mijiţi de somn, dar happy că mă conduc la aeroport. Mi-am condus pentru ultima dată maşina (până când mă voi intoarce, that is) şi la 4 şi jumatate eram în Otopeni.

Fără speech-uri moralizatoare şi (aproape) fără şiroaie de lacrimi, timpul a trecut repede. Pe la fără un sfert a apărut şi Mihnea cu ai lui, aşa că am trecut la îmbrăţişări, pupături şi alte forme ackward de afecţiune în momentele delicate. De Check-In am trecut numai noi doi, vigilenţii gardieni ai aeroportului nepermiţând accesul persoanelor fără bilet, de frică probabil să nu-i ascundem în bagaje. Eu mi-am luat bilet (cartea de îmbarcare adică) destul de repede aşa că am mai apucat să ies pentru câteva minute. Când a terminat şi Mihnea de predat bagajul am trecut de controlul paşapoartelor şi ne-am îndreptat spre porţile de îmbarcare. Cu toate ca avionul meu trebuia să plece cu 5 minute înaintea celuilalt, ungurii s-au mişcat mai repede aşa că Mihnea a fost primul la decolare. Polonezii mei au întarziat vreo 15 minute după care ne-au umflat şi pe noi într-un avionaş mititel şi duşi am fost.

Zborul spre Varşovia a durat vreo oră jumate, fără evenimente notabile. Dar cum ştiam că am de petrecut 6 ore în aeroport, nu mă grăbeam să ajung. Odată trecut de paşapoarte, m-am înfipt în primul stand de ziare şi mi-am luat PC Gamer-ul pe iunie. Împreună cu celelalte reviste pe care le luasem cu mine, am mers la un coffee shop, mi-am luat un frappe şi m-am apucat de citit. M-am tot plimbat de colo-colo cât au trecut orele, timp în care m-am bump-uit de Paul Cristea, care venea în România cu un avion la 10 şi ceva. În rest, aşteptare şi iar aşteptare.

Am mers la gate cam cu o oră înainte de îmbarcare. M-am învăţat să urc în avion printre primii ca sa fiu sigur că am loc pentru bagaje, aşa că patrulam prin zonă. Când mă bucuram şi eu că mai am doar vreo jumătate de oră, vine o reprezentată a LOT-ului şi ne anunţă că avionul întârzie şi plecarea se amână pentru 3 şi jumatate.

Beeep. More waiting. Avionul a venit pe la 1:30, şi-a descărcat pasagerii şi a început procedurile de refueling, curăţenie, etc. Îmbarcarea a avut loc pe la 4 fără un pic, aşa că până am decolat s-au făcut frumuşel 3 ore peste ora iniţială. Zborul a fost fără incidente, doar vreo 2-3 zone cu turbulenţe mici.

Mâncarea din avion a fost sublimă, dar a lipsit cu desăvârşire. Aproape. Prima a fost o bucăţică de pui cu orez – de dimensiuni liliputane – iar a doua a constat într-un sandwich şi un muffin. Despre entertainment… ce să mai zic. Am văzut un film cu o zebră care participă la curse de cai. No comment.

Am aterizat pe Newark cu două ore întârziere. Cum aveam loc în ultimele rânduri, a trebuit să aştept ceva vreme până am apucat să cobor. Evident că se formaseră cozi enorme la controlul paşapoartelor aşa că am mai pierdut vreo 20 de minute la graniţă. Când să ajung şi eu în sfârşit, m-am lovit de un cuplu de români (pe la 40 de ani) care nu ştiau să-şi completeze formularele de intrare în State şi m-au rugat să-i ajut. Iniţial am crezut că era faptul că primiseră formulare în poloneză (trebuie să ceri explicit în engleză) dar am constatat că ştiau ambele limbi la fel de bine, adică deloc. Aşa că am mai pierdut un sfert de oră ajuntându-i să completeze formularele şi apoi să treacă de vamă – că nu înţelegeau ce îi intreba ofiţerul de imigrare. După ce am scăpat de formalităţi, mi-am ridicat bagajele (rămase printre ultimele) şi am ieşit în sfârşit din vamă.

Roxana mă aştepta cu Lihn de vreo oră jumate (întârziaseră un pic din cauza traficului) aşa că am mai avut parte de o porţie de îmbrăţişări şi pupături 🙂 Am cărat bagajele la maşină şi am întins-o spre New York. Sau cel puţin, asta am încercat să facem, deoarece am nimerit fix în rush-hour-ul de 8 seara, cănd mai repede mergi pe jos decât cu maşina dacă vrei să intrii în NY. Drept care am făcut vreo 3 ore până am ajuns acasă, totalizând frumosul numâr de 26 de ore din clipa în care am plecat de acasă. Deoarece la ora aia era încă noapte în România, am mai stat vreo oră să-i sun pe ai mei că am ajuns cu bine, după care am trecut în tărâmul somnului…