Hustle Swagga

Şi a venit şi weekend-ul… Sâmbătă am dat o tură pe la mall să-mi iau o pereche de pantofi (needed one) şi m-am uitat un pic şi după haine. M-am gândit că dacă tot o să le cer ăstora mărire de salariu şi titlul de Senior Developer aş putea şi eu să vin la muncă cu o cămaşă pe mine (as opposed to a ThinkGeek t-shirt), dar cum mă cam grăbeam, am lăsat asta pt a doua zi. Motivul era că fusesem invitat la un party pe seară, respectiv un hip-hop album release party. Oh yeah.

Invitaţia a venit de la unul din colegii mei de muncă (pe nume Ray) care mi-a trimis un mail joi cu ea. Eu, habar-n-având ce e cu ăia din poză. îl întreb daca sunt prieteni de-ai lui sau dacă îi cunoaşte, la care ăsta zice “păi ăla din drepta sunt eu”… :-/ Mă uit eu mai bine şi aşa era (mă rog, la muncă Ray nu arată ca în poza aia, dar el e). So, mai mult curios decât altceva, zic că vin. Vorbesc cu Yacine (îl ştiam fan hip-hop aşa că eram sigur că o să vină) şi stabilim să ne vedem la 9 în faţa locului repectiv. Zis şi făcut, la 9 şi ceva urcăm sus, unde spre deosebire de ce mă aşteptam (un club plin de oameni) am dat peste un apartament micuţ, folosit pe post de studio de înregistrări. Înăuntru, Ray & the other dude şi câţiva prieteni. Eu şi Yacine deja ne aşteptam să fim singurii albi din toată casa, dar încet-încet au început să apară tot felu’ de gigei cu dom’şoare blonde la braţ. Mai târziu au venit şi nişte hispanici, care la prima vedere păreau abia ieşiţi din pârnaie (serios acum, o fi fost petrecere de negri, dar albii erau mai scary decât ei) dar care s-au dovedit a fi destul de friendly. Chestie care a fost valabilă pt toţi invitaţii, mostly fiind prieteni de-ai ăstora. De la noi de la muncă a mai venit Jake, aşa că noi 3 am stat frumuşel într-un colţişor aşteptând să se întâmple ceva. So far, loud music şi unii care filmau pe acolo (făceau un documentar despre formţie or smth). Am băgat nişte lichior în noi şi parcă ceva vodcă cu juice.

Pe la 11 făra ceva lui Yacine i s-a făcut foame (mă rog, foame îi era de când veniserăm, dar atunci a început să guiţe), el fiind vegetarian şi aştia la party neavând decât nişte platouri cu pui şi chipsuri. So, am ieşit pe afară să luăm ceva bucate la măsea. Cum domnu’ era singurul înfometat, l-am lăsat pe el să aleaga unde mergem, eu şi Jake zicând că o să ronţăim ceva puţin. Aşa că Yacine se gândeşte să ne ducă la un restaurant ethiopian (el a crescut in Ethiopia) că tot nu fusesem niciodată. Noi adică.

Am mers vreo 15 min până am ajuns undeva spre Tenth Avenue şi de acolo un pic în sus şi am dat de local. Interiorul foarte drăguţ, tradiţional presupun, cu măsuţe mici, circulare, din rafie. Scaune la fel. Yacine a comandat un “vegetarian platter” pe care îl puteţi şi voi admira în poza de alături. Chestia a venit cu… pâine sort of, care arăta ca nişte lipii, dar mai închise la culoare şi puţin unsuroase. Dar partea cea mai naşpă e cum miroseau… Durere, nu altceva. Cam cum ar mirosi o bucată de pâine lăsată vreo două săptămâni să mucegăiască, după care e dată prin oţet şi ulei. De gust, la fel. Ni s-a explicat că nu se mănâncă singură, ci se rupe în felii şi se apucă stuff din farfurie cu ea. Am încercat şi era destul de ok, unele din chestiile de acolo fiind interesante ca gust şi mascând complet oribilitatea aia de pâine. Obviously, n-am mâncat prea mult…

Ne-am întors pe la 12 la party, ca să aflăm că ăştia au cântat în timp ce noi eram la masă 🙁 Missed it, dammit. Chiar eram curios să-l văd pe Ray (un băiat foarte cuminte şi liniştit) dându-i cu hustlin’, hood şi bitches. Ah, pt curioşi, puteţi asculta albumul băieţilor aici (asta fac şi eu în timp ce scriu acum). Party-ul a mai ţinut până pe la 1, când lumea a început să se care. Am plecat şi eu cu Yacine, care iniţial vroia să se mai ducă la un party undeva, dar s-a gândit că e prea obosit şi mai bine se duce acasă. Eu, la fel. Am luat metroul (în New York metroul merge non-stop, chit că nu toate liniile) şi pe la 3 eram acasă.

Duminică am fost la cumpărături again şi m-am întors cu pantaloni, cămăşi şi plovere cât să mă ţină toată iarna. Pe la prânz s-a întors şi Roxana (de obicei rămâne la boyfriend de vineri seara până duminică) şi am mers la mătuşa ei, la masă. A venit şi Linh (o prietenă de-a Roxanei, pt cine nu a auzit de ea) şi am stat şi cu ea la palavre. S-a luat de mine că mă duc la party-uri (deja avusesem câte una pe weekend) şi nu o chem şi pe ea. Well, aici în State, party-urile sunt în general open to everyone şi poţi să vii cu câţi prieteni doreşti. Chiar e recomandat, că aşa mai cunoşti lume nouă. Chestie cu care eu nu sunt obişnuit, în România petrecerile fiind doar pentru invitaţi (care trebuie să şi anunţe dacă vin cu cineva). Or at least party-urile la care am fost eu :p Well, just for that, Linh m-a invitat sâmbăta viitoare la un party de Halloween, dat de unul din cunoscuţii ei. M-a avertizat ca o să fie un all-asian party, de parcă m-ar fi deranjat 🙂 Şi Yacine menţionase ceva pt sambăta următoare aşa că a rămas că o să văd unde mă duc.