Office Space

Şi a mai început o săptămână… Luni m-am dus la muncă pus pe fapte mari, respectiv vroiam să-i cer lui Scott o mărire de salariu şi titlul de senior developer (makes perfect sense având în vedere că sunt cel mai experimentat din echipa actuală, şi singurul cu vechime în firmă). Well, când am ajuns la serviciu am găsit un mail de la el că îşi ia o zi liberă şi că nu vine azi. So, amânăm discuţia pe marţi. Aveam un task cu o problemă mai dubioasă şi most of the day am stat încercând să înţeleg de ce crapă sistemul când primeşte date pt un anumit client. Săpat prin loguri de Apache, fişiere de debuging PHP şi toate drăciile cu putinţă, mai ales dump-uri de SOAP calls, care arată ca naiba. Şi lungi peste măsură, de trebuie să scrollezi doişpe ecrane ca să găseşti structura XML de la payload. Oh well, la sfârşitul zilei (după ce ajunsesem să citesc şi RFCuri de HTTP) am găsit bug-ul, respectiv un whitespace mârşav ascuns într-un php care la momentul oportun dădea peste cap toata şandramaua. Mda, un spaţiu nenorocit.

Ah, am şi câteva poze din office. A treia e un suvenir pe care l-a adus un coleg de-al nostru din Croaţia. Ştiu ca e infantil, dar nu pot să nu zâmbesc cu gura până la urechi de fiecare dată când văd chestia aia…

Seara era plănuită o cină în oraş, în Chinatown, Francis ademenindu-mă cu un Peking duck (good stuff) sau pork dumplings (tot good stuff, nu seamănă cu nimic din ce avem în Ro aşa că nu vă luaţi după nume). Până la urmă ne-am strâns 4 oameni şi am mers pe a doua variantă: pork dumplings, jellyfish, clams, orange beef. Toate absolut delicioase, jellyfishul de ex era o chestie kinda gelatinoasă, dar foarte tasty. După ce ne-am umplut bine burdihanele ne-am cărat şi noi la casele noastre.

Acasă, printre mailul zilnic am găsit o broşurică de la Bank of America despre credit card, cu protection plans şi alte rahaturi. M-a distrat că printre chestiile pt care nu mă despagubesc în caz de utilizare frauduloasă se numără şi “acts of God“…

Restul serii am citit PC Gamerele venite când am fost în Ro, în timp ce Roxana îmi monopolizase calculatorul. For work cică.

Marţi iar m-am prezentat cu forţe proaspete, dar până seara n-am reuşit să-l răpesc pe Scott la un meeting (fusese în Florida săptămâna trecută şi era nebunie pe-aici). I-am zis ce vreau, a zis ok, toate bune şi frumoase, a rămas că vorbeşte cu Iain (presidentu’). Că veni vorba, ştiu că în română “preşedinte” înseamnă cu totul altceva decât “director”, dar aici firmele au CEO şi (uneori) president. În cazul nostru, cei doi sunt 2 puşti de vreo 25 de ani, despre care v-am menţionat deja de câteva ori că sunt milionari…

Seara, cam acelaşi lucru. Mi-am instalat WordPressu’ (softuleţu de blog) pe domeniu şi cam atât. Asta după ce m-am luptat să o scot pe Roxana de la calculator unde se chatuia cu boyfriendu de câteva ore. Chestie care nu m-ar fi deranjat dacă nu mi-ar fi zis “în 10 min termin” cu 50 de min înainte…