More Yummies

Vin miercuri la muncă să aflu verdictul. Care (cum probabil ştiţi deja) nu era ce mă aşteptam. Respectiv Scott îmi spune că Iain nu vrea să-mi dea mărirea acum, ci să aştept 90 de zile. Nu ştiu pt ce… Mă iau puţin de Scott, că nu pricepeam care-i problema, tot ce ceream made perfect sense to me, la care ăsta zice să ieşim pe-afară să ne plimbăm un pic. Am mai avut noi ieşiri din astea când au mai fost nişte situaţii mai naşpa prin firmă, în care am mai aflat nişte chestii. So, ieşim la plimbare şi îl întreb what the fuck. Nu ştia să-mi zică mare lucru, decât că Iain s-a gândit că eu datorez firmei mult prea multe ca să merit o mărire right away (după 3 luni de vacanţă that is). Aşa că vrea să tragă de mine cât poate. Şi uite aşa mi-am adus eu aminte de ce au plecat toţi ceilalţi prieteni ai mei… Tot stresul şi dracii de la începutul verii, când eu nu îmi băteam capul pt că ştiam că oricum plec în Ro. Toate fazele naşpă cu ăştia, mai ales când au zis că pleacă. So I made up my mind. I-am zis lui Scott ok, zi-i că aştept 90 de zile, we’re all good.

Şi am ieşit la lunch cu foştii colegi – Fitim, Ethan si Eugene – care lucrează toţi trei la o firmă numită FlyCell. Detalii într-unu din posturile viitoare 😉 Cert e că am fost la Mongolian Grill again, şi că de data asta am făcut poze. Lo and behold, this is the good stuff:

De la stânga la drepta avem barul plin cu bunătăţuri din care îţi pui într-o tăviţa metalică ce-ţi pofteşte sufleţelul: noddles mostly, carne feliată fin, all kinds of vegetables (the black mushrooms rock!). Tăviţa merge apoi la doi gigei care îi trântesc conţinutul pe o plită încinsă şi încep să-l amestece cu niste beţe. Din când în când mai aruncă puţina apă peste el ca să nu se prindă şi îl ţin aşa până se face bine (1-2 minute). Nu tu ulei, grăsime or anything else. Rezultatul se pune frumos într-un container de plastic pe care fie îl iei cu tine, fie îl mănânci acolo. Yum.

Cu băieţii am discutat că vreau să plec şi au zis că se interesează la ei dacă sunt posturi disponibile. Au facut mişto de Iain şi decizia lui inţeleaptă, mai ales că acum rămane doar cu nişte noobs pe post de developeri. Paranteză: joi mă văzusem cu el pt prima dată de cand m-am întors din România şi se arătase f. happy să mă vadă. Şi îmi spune că, dacă anul trecut am avut profit de 14 milioane $ (am menţionat că suntem o firmă de vreo 30 de oameni, da?), anul ăsta se pare că o să facem peste 100. O sută. Milioane. De care sunt direct responsabil, eu şi ceilalţi care au plecat. Revenind la masă, Ethan făcea mişto că normal că nu mi-au dat mărirea, ce, vroiam să fie profitul 99 de milioane, 999 de mii şi ceva?…

După masă, înapoi la muncă. “Muncă” fiind o exagerare, pt că evident nu mai aveam nici cea mai mică tragere de inima să fac ceva. Am frecat menta la mare artă tot restul zilei, ocupându-mă de citit chestii pe net şi dat SMSuri lui Francis, Yacine cum că plec şi eu din firmă. Toată lumea m-a felicitat, normal.

La 6 am tulit-o că mă vedeam din nou cu Adela, prietena lui Poe, ca îi promisesem că o duc în Chinatown la ceva mişto: bubble tea. Care este o chestie cu ceai, lapte şi tapioca (the bubbles at the bottom), super bună. Se serveşte într-o cană mare cu un pai super gros să poţi să sugi alea. Good stuff. Cum ne era şi un pic foame, am luat nişte dumplings şi o porţie de chicken curry (care a venit şi cu o supă de sea weeds). Chestia din poză, unde o încercam eu cam circumspect. A fost bună.

Acasă, more mail. Se pare ca Wizardsu’ mă place de când mă duc la prereleasuri aşa că mi-a trimis card de membru DCI şi două textless cards (dintre care un Wrath of God foil). Pentru cei care n-au înţeles o iotă din fraza precedentă, e vorba de jocul ăla cu carţi, Magic: the Gathering, pe care îl jucam pe vremuri cu Adi, Poe, Bons şi Conrad. Ce vremuri…