Birthdays

Joi a început prost. For some reason n-am putut să dorm aproape toată noaptea aşa că m-am sculat şi obosit, şi fără nici un chef de nimic. Dar, fiind joi, măcar m-am înfiinţat la muncă cu ditamai cutia de donuts şi cu un caramel ice latte în mână, aşa că lucrurile au luat-o frumuşel în sus. La prânz m-am văzut cu o fostă colegă din România, de la SIVECO, care era în vizită câteva săptămâni în State şi căreia îi promisesem în Rom că o plimb un pic prin NY. Aşa că m-am văzut cu ea la bull (it’s hard to miss) şi am dat o tură prin împrejurimi: lower Manhattan, Battery Park, Wall Street. Când ni s-a făcut foame am mers să mâncăm la Mongolian Grill (eu fusesem şi ieri, dar i-am zis că merită să încerce, că nu mai vede aşa ceva 🙂 Naturally, i-a plăcut.

Seara, acasă, am ajutat-o pe Roxana cu bagajele – pleacă cu prietenul în Puerto Rico pt 4 zile (cadou de ziua ei) – şi mi-am refăcut resume-ul. Am updatat şi site-ul ăla de prezentare pe care-l am şi am făcut un simulacru de frontpage la domeniu. Then, off to sleep…

Vineri cum am ajuns la serviciu i-am trimis resume-ul lui Fitim, să-l dea mai departe la el la muncă (practic el mi-a zis de miercuri că ăia de la el vor oameni şi să-i dau resumeu’). Eu de muncit… pauză. Vorbeam cu lumea pe net, printre care cu domnu’ Elliott, fost senior developer la IA (Innovation Ads, firma la care sunt acum), care a plecat din firmă prin februarie. Paranteză: pt cei cu care am mai discutat subiectul, remember că atunci când m-am întors din Rom în februarie am găsit lucrurile cu fundu’ în sus, upper managementu’ luând alte decizii inteligente, gen spargerea grupului de programatori şi aducerea unui nou şef (un dobitoc) din afară. Aşa că Elliott s-a reorientat rapid şi a plecat la altă firmă. Back to our day, eu îi zisesem că vreau să mă car şi omu’ se arătase şi el interesat să mă angajeze. Well, stabilisem că ne vedem azi la lunch, eu cu el şi Scott (ei doi sunt prieteni de mult, Scott o să-i fie cavaler de onoare la nuntă, în ianuarie). So, cum ne pregăteam noi de mers la masă (stabilisem că mergem la un restaurant thai în Chinatown) îi pică lu’ Scott fisa că azi e ziua lui Elliott…

So, mă ofer voluntar să mă duc la J&R să-i luăm omului ceva, că tot n-aveam ceva mai bun de făcut. Când să plec, îl aud pe Michael (unul din noii colegi) că mă cheamă la lunch, că cică e ziua lui. Fuck. Zic nene, îmi pare rău, dar nu pot să vin (mi-era şi de faptul că omul îi invitase şi pe ceilalţi băieţi din vechea echipă, Yacine, Fitim, Ethan şi Eugene). Ce-i drept, cu ei mă tot văzusem la lunch-uri, pe El nu l-am văzut din februarie.

Long story short (ca prea bat câmpii de două paragrafe încoace) am fost şi i-am luat lui Elliott box setu’ de Firefly şi două jocuri de PSP şi pentru Michael setu’ de filme cu Indiana Jones. Da, ăla de l-am văzut şi noi în Rom. Lunch-ul a fost ok, mi-am luat niste pad thai (specialitate cu noodles) şi un thai ice tea (care e o chestie portocalie şi seamănă la gust un pic cu sucul de morcovi). Stat la poveşti despre ce şi cum, mai ales plănuit ce facem de bachelor party-ul lui.

Înapoi la muncă. Strâng lumea să îi dăm cadoul lu’ Michael, îl pun pe Scott să facă o diversiune (respectiv l-a chemat pe om la el în birou că cică avem un emergency, s-au buşit chestii şi e vina lui :D) şi după 1-2 minute de perpeleală am intrat şi noi cu cadoul. Felicitări, alea-alea, fericire maximă. Restul după-amiezii am frecat-o la mare artă cu un green frap în faţă şi cu muzica în urechi. Pe la 6 fără ceva, când să plec, primesc un telefon de la o duduie de la FlyCell (firma unde am trimis resume-ul, în caz că aţi uitat) şi mă întreabă dacă pot să vin luni la interviu. Scurt şi la obiect, stabilim ora 5 (seara, obviously). Îi sun pe ăştia să le zic că am interviul programat şi mă car.

În drum spre casă m-am oprit la Apple Store (pe 5th Avenue) că vroia Andrei să-i cumpăr iPod nano roşu, şi numai acolo se găsea. Here’s pics:

Când ajung acasă, urc sus şi aud voci din bucătărie. As in plural. Respectiv Roxana şi boyfriendu’, care venise să o ia cu bagaje cu tot. So, dau noroc cu’ omu’, nice to meet you, alea-alea. Sănătate şi virtute, ştiţi voi. Mi s-a părut ok tipul, dar el cred că nu era prea comfortable, că în 5 minute au tulit-o iepureşte, lăsând în urmă un mess de nedescris (Roxana probabil gândindu-se că bagajele pe care le-a făcut cu o seară înainte nu o să-i ajungă pentru cele 4 zile de mare şi soare, aşa că şi-a scos juma’ de şifonier şi l-a împrăştiat pe unde a putut). Eu eram invitat la un prieten în seara asta (Rob, fost coleg cu Bogdi) aşa că m-am schimbat repede şi am plecat şi eu.

La Rob am dat peste Bogdi şi Miguel (notă pt Andrei: de la el am trabucele alea ;)), am mâncat nişte paste făcute de Nicky (nevasta lui Rob) şi ne-am uitat la poze cu aia mică (au o fetiţă de câteva luni). După masă am ieşit noi, băieţii, să luăm o gură de aer şi să bem ceva. Tot căutând un loc unde să stăm am dat peste o gelaterie aşa că ne-am reprofilat spre nişte cupe enorme cu îngheţată. Şi când zic enorme, I mean it. Dintr-una într-alta subiectu de discuţie a ajuns la Slava (boyfriendu’ Roxanei, dacă aţi ratat primul post) şi a fost downhill from there. Ăştia l-au desfiinţat pe săracu’ băiat, au făcut atâta mişto de la sfârşit parcă trecuse peste el o turmă de elefanţi. Cu diaree… De-mi era mie jena 🙂

Back home, after midnight, straight to bed. A doua zi trebuia să merg la un party cu Yacine (dat de o prietenă de-a lui pe care a cunoscut-o în Lebanon) şi/sau la petrecerea la care mă invitase Linh (the asian one). După ce am investigat eu puţin orele de desfăşurare am tras concluzia că pot să le fac pe amândouă (prima era de la 5 la 10, după care se muta într-un club, a doua începea pe la 10). So, sâmbătă dimineaţa, alerg la Best Buy (la mall) să-i iau lu’ Adi nişte covers pt DS, cumpăr nişte chestii de ronţăit şi reviste pt Mihnea. Mă întorc acasă şi pune-te pe făcut pachet, cu tot ce şi-a comandat lumea când am plecat din Rom. Alina (colega de la SIVECO) se oferise să-mi ducă ea chestiile (plecă joi înpoi în România), dar cum era destule electronice am zis să n-aibă probleme la vamă. Tot de trimis aveam şi nişte chestii pt doi prieteni din Oregon (Sergiu şi Andreea, pt cine a auzit de ei), respectiv un pacheţel din România de la mama Andreei. Aşa că alerg cu pachetele la poştă, prin ploaie (că, deh, până atunci fusese soare), stau acolo vreo 15 minute până mă pune aia să completez formularele şi scap de magaoaie (yeah, it’s pretty big). Mă întorc acasă şi sun în România să-l felicit pe Horia de ziua lui (îmi luasem cartelă cu o zi înainte; încercasem să sun direct de pe tel acu’ o săptămână, la nunta unor prieteni, dar nemernicii de la Verizon nu-mi dau voie convorbiri internaţionale în abonamentul pe care-l am), vorbesc şi cu Andrei şi-i zic că am pus pachetul la poştă şi să-l aştepte în vreo 2 săptămâni. După care am început să mă pregătesc pentru petreceri…