Party all night long

La 6 eram în Manhattan, să mă întâlnesc cu Yacine. Vine şi el şi luăm un bus cross-town, spre west side. Mergem într-o clădire mişto, undeva la etajul 14, unde stătea tipa la a cărei petrecere mergeam. Pe dominşoară o chemă Lara, e din Beirut (s-a cunoscut cu Yacine în primăvară, când amândoi au fost acolo pentru o nuntă) şi lucrează în PR la ABC (ăia cu Lost, Desperate Housewives, etc.). La ea acasă, cam linişte. Doar vreo 4 oameni, cuminţei, stăteau la discuţii… Gazda, foarte drăguţă (atât fizic cât şi personality-wise) era îmbrăcată într-un costum de albinuţă, că în trei zile venea Halloweenu’. Cum nu prea era mare lucru de făcut, i-am admirat apartamentul – foarte mişto, până acum toate apartamentele pe care le-am văzut în Manhattan au fost super – am ronţăit chestii (avea două mese pline cu bunătăţi – de la tortilla chips cu salsa şi guacamole până la căpşuni învelite în ciocolată) şi am ajutat-o să facă un ditamai ligheanu’ de sangria (taiat multe multe fructe şi turnat vin peste ele).

Încep să mai apară nişte tipi, mulţi costumaţi în tot felul de dubioşenii, dar şi unii cu chestii interesante (ca de ex “pimp-ul” care era la costum şi avea atârnat de gât ditamai orologiul de perete). Cum numărul de bărbaţi creştea vertiginos, Lara s-a grăbit să ne asigure (de mai multe ori) că are şi multe prietene, care or să vină, să stăm fără grijă.

Pe la 8-8:30, încep să curgă. Puhoi de lume frate, nici acum nu-mi explic cum de au încâput toţi în apartamentul ăla. Colegi de muncă, foşti colegi de facultate (domşoara a terminat Harvardu’) şi alţi cunoscuţi. As promised, multe gagici marfă. De conversat m-am conversat cu o blondă drăguţă (vecină cu gazda), cu o asiatică mignionă, dar foarte simpatică (room-mate de la Harvard) şi cu încă o tipă care – surprisingly – ştia câteva cuvinte în româneşte. Şi a fost foarte încântată că a dat de mine şi poate să-şi verifice vocabularul, de ex. să afle dacă zice corect “sânii mei sunt frumoşi” şi alte chestii din astea :-/ Ah, şi m-a sfătuit să nu mă mai prezint Chris, ci Cristian (cu puţin accent franţuzesc) că cică sună mai exotic şi sigur o să dau toate gagicile pe spate…

În rest, dans, bătură, the usual. Spre 10, când ne propusesem să plecăm spre party-ul lui Linh, abia puteai să te mai mişti prin casă, de câtă lume era (btw, nişte gagici din Liban absolut superbe). Dar curiozitatea a învins, aşa că ne-am luat la revedere de la fete şi am tulit-o downtown. Pe drum ne-a sunat Fitim că vine în Manhattan şi să-i spunem unde mergem ca să vină şi el. Am găsit clubul relativ repede şi ne-am înfiinţat înăuntru.

Linh avusese dreptate. În tot clubul, cu excepţia DJ-ului, barmaniţelor şi a vreo 5-6 oameni, erau numai asiatici. Şi asiatice 😀 îmbrăcate, care mai de care… Asta era petrecere de Halloween în toată regula, adică doar un procent minor (în care ne încadram şi noi) n-aveau costume. Si când zic costume… să vedeţi slutty nurses (accent pe slutty), poliţiste în leather şi mini jupe, tot felu’ de outfituri care de care mai skanky, inclusiv una îmbrăcată numai în lenjerie (sutien, chiloţei, stockings) şi cu două aripioare de îngeraş în spate 🙂 Interesant că tocmai avusesem o discuţie cu Yacine în metrou în care îmi zicea că citise un articol în Times că de Halloween până şi cele mai shy şi mai cuminţi fete se îmbracă as slutty as possible. E un fel de… socially acceptable. Eu unu, după ce-am văzut în noapte aia, îmi doresc să fie Halloween tot timpul anului…

Back to the club, am dansat-o pe Linh şi pe prietena cu care era până n-au mai putut, am băut nişte vodcă cu cranberry juice (btw, să vedeţi The Departed, e o fază mişto acolo cu cranberry juice :D) şi tot aşa până s-a făcut aproape 1. Fitim ajunsese şi el, dar nu prea se omora cu muzica (hip-hop mostly). Pe la 1 jumate Linh şi prietena ei au plecat, lăsându-ne pe noi trei singurei. Am mai stat vreo 15 minute şi am hotărât să ne cărăm şi noi, că Yacine ştia un băruleţ marfă în zonă. Acolo, Fitim a scos vreo 2 rânduri de shot-uri (primul era ceva cu lămâie, al doilea a fost vodcă) care ne-au adus la acelaşi level de understanding cu vreo trei gagici ce se zbănţuiau pe lângă noi. Cu una din ele – scoţiancă, venită la studii în State – m-am dansat tot restul nopţii. Simpatică foc gagicuţa, blondă, un pic plinuţă, semăna la faţă cu Claire din Lost.