Raising the Flag

Miercuri cum am ajuns la muncă m-am înfiinţat la Scott în birou şi i-am dat vestea cea bună (bună pt mine). M-a pus să fac o scrisoare oficială de resignation, blah-blah, speech cu păreri de rău că plec, etc. Mai tarziu i-a transmis şi lui Iain (preşedintele) că mi-am dat demisia (era în Florida toată săptămâna) şi mi-a spus pe urmă că a primit vestea destul de naşpă… Mai exact, a făcut mişto că un ştia că noi doi suntem un cuplu, că Iain a reacţionat de parcă îl părasea jumătatea. Ah, şi cică vrea să vorbească şi el cu mine, luni când se întoarce.

După-amiază mă trezesc cu un telefon de la o tanti de la H&R Block (o firmă care se ocupă cu taxele anuale către IRS şi unde mi-am făcut eu documentele anul trecut) care-mi zice că anul trecut când mi-am făcut taxele au observat ei că plătisem şi social security taxes, pe care de fapt nu ar fi trebuit să le plătesc şi ca dacă vreau pot să mi le iau înapoi. Normal că am zis că vreau, aşa că după work m-am înfiinţat la ei, bucuros că fac rost de free money. Weeeell, începe tanti să-mi arate harţogăraie, că-mi trebuie asta, asta şi asta, apoi copie după asta, apoi copie după viză, apoi le pun furmos într-un plic (plicu’ mi l-au dat ei :p) şi le trimit la IRS. Şi după câteva luni, daca totul e în regulă, îmi trimit ăia banii. Fun, fun, fun. Cel mai tare moment a fost însă când tipa, după ce a terminat de sporovăit, îmi zice dulceag “and now I will collect from you a hundred dollars”. :O Io, cu gura căscată. Păi bine femeie, io vin aici să-mi daţi voi bani, şi când colo plec cu un plic şi-o listă de hârtii de mailuit, şi mai plătesc şi 100$? wtf! Mă rog, în plic puseseră ei nişte hârtii deja, adică nu era chiar 100$ pt plicu ăla nenorocit, dar tot e rip-off pe faţă…

De acolo am plecat să mă văd cu Francis, să mergem la un film. Mostly pentru că mă rugase Roxana să întârzii în seara asta, for some reason (probabil n-au fost suficiente alea 5 zile cât a stat cu boyfriendu în Puerto Rico şi îi mai trebuie…). So, mă văd cu Francis la Times Square şi mergem la un cinema din apropiere să vedem Flags of our Fathers (IMDb | Official Site | Trailer). WW2 war movie, despre cucerirea insulei Iwo Jima, de pe frontul din Pacific. Povestea se-nvârte în jurul a trei soldaţi care participă la ridicarea steagului pe vârful insulei şi apoi sunt trimişi acasă în America să ţină speechuri şi să ajute la strângerea de fonduri pt război. Therfore filmul e mai mult sentimental decât sângeros, cu problemele ăstora de conştiinţă faţă de mascarada la care erau siliţi să contribuie. Foarte mişto scenele de luptă (alea care sunt), kudos în special pt nave. daca vreţi să vedeţi battleshipuri din WW2 în acţiune, this is the place. Filmul e regizat de Clint Eastwood, dar e produs împreună cu Steven Spielberg, aşa că dacă v-a plăcut Band of Brothers, o să recunoaşteţi câteva teme…

Am ajuns acasă pe la 11, doar ca să constat că netul merge ca dracu (super pierderi de pachete) aşa că l-am băgat undeva şi m-am pus pe instalat Company of Heroes, că tot îmi trezise filmul cheful de WW2. Pt cine nu l-a jucat, e best strategy game of the year peste tot, în PCG i-au dat ăştia cel mai mare scor pt un RTS ever. Jocul e absolut bestial, ca feeling, grafică, sunet, atmosferă, tot. Don’t miss it.

Joi nu s-a întâmplat mai nimic, am dus donuts ca de obicei la muncă, frecat menta, alea-alea. La prânz am ieşit cu baieţii la restaurantul indian, chicken curry ftw. Seara, acasă, a făcut Roxana ceva de mâncare (s-a apucat de gătit în ultimele luni), respectiv nişte peşte şi shrimps. Foarte bun rezultatul, ştie fata ce face. Am sunat la ăia de la Time Warner (provideru de internet) să zbier că nu-mi merge netu şi evident că m-au luat cu scoateţi modemul din priză, cu restartat Windows-ul, cu ipconfig /release şi /renew şi alte frecţii de parcă nu le-aş fi încercat deja pe toate. Într-un final au zis că trimit un tehnician să-mi verifice semnalul, dar puteau ori în timpul săptămânii până în 6 (când nici eu nici Roxana nu suntem acasă) ori abia weekendul viitor. Aşa că am făcut un appointment pentru sâmbăta de peste 2 săpt, între 10 si 2. After, am debarcat în Normandia şi-am capturat Omaha beach şi drumul spre Caen :p.

Vineri era ziua cea mare. Nu pt mine, ci pt tot restul lumii care aştepta cu sufletul la gură premiera la Borat (IMDb | Official Site | Trailer). Ca să vă explic în câteva cuvinte, Borat e unul din personajele lu Sasha Baron Cohen (english comedian) aka Ali G. Personaju’ vine cică din Kazahstan, călătoreşte prin America şi ia interviuri la oameni. Găsiţi pe youtube o grămadă de filmuleţe cu el, din The Ali G Show. So, pt că personaju’ devenise popular, nenea Cohen s-a gândit să facă un film întreg numai cu el. Filmat ca un documentar, e povestea ăstuia care vine în State pentru “Cultural Learnings of America for Make Benefit Glorious Nation of Kazakhstan”. Well, tot americanu’ cu acces la net (şi ăştia e mulţi) ştie de Borat, aşa că toate biletele din ziua premierei se epuizaseră cu o zi înainte. Fortunatley (mă rog…) Yacine se trezise dinainte şi luase bilete pt toată gaşca…

So, vineri seară, eu, Yacine, Francis, Fitim, Michael, Jake şi Ray stăteam la ditamai coada să intram la film. Care film, e funny, nu zic nu, dar parcă nu chiar atât de extraordinar… Toţi ăştia (şi în general publicul american) au fost daţi pe spate (uitaţi-va la scorul pe IMdb dacă nu credeţi), dar pe mine nu m-a impresionat aşa de tare. Poate e şi faptul că e un gen de umor pe care nu prea îl văd ăştia aici, dar cu care eu sunt obşnuit din România. Per total filmul e ok, dar sunt sigur că dacă nu mergeam cu gaşca la el probabil nu mi-ar fi plăcut. Brainless fun movie, pe scurt. A, speaking of Romania, check out the filming locations… 🙂 Adevăru’ e că nu ştiu cum arată Kazahstanu’, da’ mai rău ca un sat de ţigani din România nu are cum să fie…

After the movie, am mers să mâncăm ceva la un diner şi apoi spre casele noastre. A doua zi era programată o ieşire la paintball, aşa c-am încercat să ajungem cât mai repede ca să apucăm să dormim cât de cât. For me, “repede” a însemnat ora 1 am…