Paintballin’

La 6 eram în picioare, buimac de somn, şi căutam cu ce să mă îmbrac cât să mă protejez mai bine (hanorac cu glugă ftw). Pe la 7 fără ceva ajunge şi Francis, mă ia pe sus şi o luăm spre Manhattan după Yacine şi Will. Aveţi în dreapta o poză de pe Queens Boulevard, care se temină în Queensboro Bridge, care dă în Manhattan (în stânga se vede Empire State Buildingu’). După ce i-am săltat şi pe băieţi, am luat-o spre Jersey. Prin Holland Tunnel, apoi pe NJ Turnpike, vreo oră. Când ne-am apropiat de locaţie lumea a zbierat că le e foame (eu mâncasem ceva acasă) aşa că am tras pe dreapta la prima chestie disponibilă, respectiv un McDonalds. Cât ăştia au ronţăit chestii de breakfast eu m-am delectat cu un apple pie (mai mişto ca alea din Rom).

Am ajuns într-un final şi la locul de împroşcare cu vopsea. Am făcut joncţiunea cu restul băieţilor – Fitim cu fratele lui, Ethan cu un amic (Lin, cu care am fost şi la pescuit în vară), başca o grămadă de lume de la FlyCell. Practic paintballu’ era o chestie organizată de companie, unde fiecare avea dreptul să-şi aducă oricâţi prieteni vroia. Cu ocazia asta mi-am cunoscut şi câţiva din viitorii colegi.

Ne-am împătrţit în două echipe de câte 10 oameni şi dă-i şi luptă… Pădure, câmpuri amenajate, tranşee, forturi. Deathmatch mostly, dar au fost şi câteva runde de CTF. Am jucat cam 2-3 runde pe un field şi apoi ne mutam la altul. Şi tot aşa până pe la 4 pm, când s-a dat stingerea (din motive de lăsarea întunericului). Rezultate: 2 headshoturi (pe care le-am dat, nu le-am luat :p) şi practic no injuries. Chestie care nu se poate spune despre Francis şi Will, care au plecat fiecare cu ditamai umflătura pe gât.

La plecare ne-a prins o foame din aia apocaliptică, de eram în stare să mâncăm şi pietre. Aşa că punem tehnologia la muncă şi 15 minute mai târziu aveam pe GPSul lui Ethan coordonatele a vreo 5 diner-uri, aflate prin telefon de pe net (de la alt frate de-al lui Fitim). Cum dăm noi să plecăm în trombă spre locurile de înfulecat, constatăm că imediat la ieşirea din field sunt vreo 3 restaurante, aşa că am tras rapid pe dreapta. Am băgat o masă copioasă – şi binemeritată după o zi de militărie – eu cu fish & chips (de când am fost în Anglia tot caut un local care să aibe fish & chips la fel de mişto ca ăia de acolo. am still looking…), restul cu ditamai burgerii (accurately named “bellybusters”). În rest, glume, miştouri, voie bună. În special Ethan a fost ţinta, deoarece avea reputaţia că-şi împuşcă (accidental) colegii de echipă, ceea ce s-a şi întâmplat, Fitim trezindu-se cu o bila de la el în spate…

After am spart gaşca, fiecare cu maşinile lor, şi dă-i spre casă. I-am lăsat pe Will şi Yacine acasă în Manhattan, ocazie cu care eu şi Francis am făcut un pitstop la Starbucks şi-am plecat cu un green frap şi un mocha frap (cam la fel cu ce beau eu, dar cu cafea). Acasă, cu toate că eram rupt de oboseală, green tea-ul şi-a făcut efectul şi m-a ţinut treaz câteva ore bune. Pe care le-am petrecut scriind la blog despre primele zile…