Beaverland, part 1

Miercuri dimineaţa m-am prezentat la muncă încărcat de bagaje (ok, exagerez un pic, era doar o geantă de voiaj ceva mai mare, că doar în ea am reuşit să bag un cadou pt Roxy). Ziua a fost destul de slow, o grămadă de lume prezentându-se la fel ca mine cu genţi şi valize. Ca să vă faceţi o idee, ascultasem o ştire seara trecută la TV în care spuneau că în aceste 4 zile este cel mai mare trafic de pasageri în Statele Unite, şi că anul ăsta o să fie mai aglomerat decât în anii precedenţi. Iar the peak va fi miercuri seara 🙂 Well, măcar nu plecăm cu avionul, că sigur stăteam câteva ore prin aeroport.

Pe la prânz am primit un mail de la management că dacă vrem să plecăm mai devreme putem să o facem, că să avem un head start. Uite chestii de genul ăsta nu ştiau să facă ăia de la IA: acolo nu numai că nu am fi putut pleca mai devreme, dar nici nu aveam vinerea liberă. De unde rezulta o zi în care noi eram singurii fraieri care veneau la muncă, oraşul (adică Financial District, zona noastră) era mort (abia găseam unde să mâncăm la prânz) şi vă daţi seama ce moral aveam. Aşa a fost şi anul trecut, atât de Thanksgiving cât şi imediat după Craciun şi Anul Nou. Şi se mai miră ca le pleacă angajaţii…

Revenind la miercuri, eu oricum mă întâlneam cu tatăl Roxanei la 6 aşa că am plecat abia pe la 5. Am mers la Port Authority şi am luat un bus spre Jersey (el stă şi lucrează în NJ). Ne-am întâlnit repede şi fără probleme, ne-am suit în maşina şi am plecat. S-a condus încontinuu, cu trei pauze scurte de benzină & restroom. Prin vamă am trecut fără probleme, eu având green card-ul american şi el unul canadian. Am ajuns la Roxy în Waterloo la 4 dimineaţa, după 10 ore de driving. Am mers acasă la ei (actually “ele”, ca sunt Roxy, Otilia şi mama lor) şi am reuşit (fără să vrem) s-o trezim totuşi pe Roxy, drept care am mai stat un pic de vorba înainte de culcare.

Joi m-am sculat pe la 12, când Roxy era la muncă (îşi luase doar the last half of the day off). A venit şi ea acasă pe la 1, am mâncat ceva şi am ieşit la plimbare prin oraş. Am dat o tură prin downtown, am văzut unde a făcut facultatea şi apoi unde lucrează. Am fost şi înăuntru, mişto clădirea, atmosfera, colegii. Şi-am văzut şi bila pe care o are în loc de scaun 🙂

După turul cladirii ne-am plimbat un pic prin campus (au un mic lac în apropiere şi o padurice) şi apoi am mers la un irish pub cu câţiva colegi de-ai ei la bere.

Seara am fost împreună cu sor-sa şi nişte prieteni într-un club de dans unde aveau free salsa lessons (gasp!). Am dănţuit ce-am dănţuit (adică multe mişcări de dute-vino, un pas înainte doi înapoi, învârtituri, etc) după care ni s-a făcut foame şi am băgat o pizza.

Vineri, iniţial trebuia să mergem la Toronto, dar Otilia ne-a zis că ar vrea şi ea să meargă (era ziua ei de nume apparently) aşa că am amânat pe sâmbătă. Drept care am plecat la Niagara. Doua ore drumul, cu trecere prin Hamilton, unde stă cea de-a treia soră – Ana. Pe care Roxy a invitat-o cu noi la plimbare, dar ne-a refuzat. Am ajuns şi în Niagara, unde ne aştepta un curcubeu superb şi o grămadă de apă aruncată în sus de cascadă. Care după ce zbura un pic, se plictisea şi cobora rapid pe pământ, în capetele turiştilor care stăteau prea aproape de margine. Aşa că dacă vedeţi în poze lumea cu umbrele şi pelerine de ploaie, de-aia le au.

Evident că ne-am tras o grămadă de poze cu cascada…

După care am urcat în turnul de observaţie şi am făcut poze de la înălţime.

Când ne-am plictisit de poze am dat o tură prin împrejurimi şi pt că ni se făcuse foame am mers la Hard Rock Cafe să mâncăm. Foarte marfă atmosfera, muzica rock (duh!) şi mâncare bună. O grămadă de chestii pe pereţi, de la chitari la costume, toate trimise de divrese formaţii.

După masă am luat nişte suveniruri să duc în America (plus un tricou marfă cu Ozzy Osbourne care ar merge de minune în Fire 😉 ) şi am mai tras câteva poze la cascadă. Cât ne-am mai învârtit noi un pic s-a lăsat întunericul aşa că am tulit-o şi noi spre casă. Seara am mai făcut o ieşire – la biliard de data asta – dar n-am stat prea mult că eram obosiţi.

To be continued…