All you need is icecream

Săptămâna asta se anunţa destul de plină la muncă, pentru că Helen, the senior developer, venea tocmai din Oregon să facă un training cu mine, Fitim şi a new guy care începea de luni – Sean. Helen are vreo 2 ani în firmă, e din NY, dar s-a măritat acum vreo 6 luni şi s-a mutat pe coasta de vest. So, luni la muncă am avut prima şedinţă cu ea, Cristian şi restul băieţilor, în care m-am chinuit din răsputeri să nu adorm (eu tocmai venit după drumul din Canada). E tare tipa, se pricepe, şi e şi simpatică şi de gaşcă. E drept, s-ar putea să fiu subiectiv, că eu am o slăbiciune pt gagici care ştiu programare 🙂

Şedinţe am avut pretty much every day, în fiecare am discutat câte un alt aspect al site-ului (vorbim de back-end). Clase, librării, config files, repositories şi alte chestii pe care nu înţeleg de ce le enumar aici că doar nu vă interesează :-/

Babel posterMarţi seară am fost cu Yacine la Babel (IMDb | Official Site | Trailer), la Union Square. Marfă filmul, dramă, pe alocuri destul de dur, dar totuşi predictable pe alocuri. Seamănă cu Crash, în sensul că sunt 3 povestiri, iniţial fără legătură, dar care spre finalul filmului se întrepătrund. Overall, film de văzut şi meditat la valoarea vieţii… Cred că mergea ca unsă melodia de la Paraziţii la final 🙂

În altă ordine de idei, m-am reapucat de Battlestar Galactica (sezonu’ 3) că nu apucasem să vad nici un episod de când a început. În fiecare dimineaţă şi seară, în metrou, mă uit la câte un episod pe PSP. Speaking of PSP, am downloadat ISOul de Mortal Kombat Unchained şi mă distrez de minune. Au complicat ăştia jocul peste măsură, fiecare personaj (şi-s vreo 30) are 3 stiluri diferite de luptă (două barehands + unul cu weapons), fiecare stil având în jur de 20 de figuri speciale, toate diferite. Io unu’ m-am pierdut deja încercând să fac tot ce se poate cu Scorpion… Ca să nu mai zic că figurile încep de la 3 butoane şi ajung până pe la 12…

Miercuri când am ajuns la muncă am văzut în Borders-ul alăturat nişte postere cu mr. Michael Crichton (Jurassic Park, Andromeda Strain, Congo, Terminal Man, Sphere, Prey, State of Fear) care venea a doua zi să dea autografe cu ocazia lansării ultimului volum – Next. Aşa că mi-am făcut planul să dau pe acolo la 1, că mi-au placut (aproape) toate cărţile tipului şi nu ştiu când mai am ocazia sa-l meet in person. It’s gonna be my first autograph ever 🙂

După prânz, pe Fitim l-a apucat un chef de îngheţată şi n-a fost greu să mă convingă şi pe mine să facem un drum până la South Street Seaport, unde avem un Häagen-Dazs. Zis şi facut, 30 de minute mai târziu ne întorceam cu 4 dulce split dazzlers (poza e din mai, de când a fost Roxy la mine), chestie care a făcut ca toate (dar absolut toate) gagicile pe lângă care am trecut să se întoarcă după noi. De unde am tras concluzia că nu-ţi trebuie mare lucru, poţi să agăţi tot ce vrei doar cu un tray cu îngheţate 😉

Seara era planificată o ieşire la drinks cu colegii (organizată de firmă cu ocazia venirii lui Helen), aşa că ne-am înfipt toţi developerii într-un băruleţ din apropiere. Cu ocazia asta am socializat cu mai multa lume, inclusiv Cristian, de care am aflat că a avut două prietene românce şi chiar a fost odată şi în Bucureşti. Am tras noi cu veselie de vreo 6 beer pitchers după care a început să ni se facă foame. Cum ăia la bar nu prea aveau ce să ne dea, ne-am cărat frumos (eu, Fitim, Ethan, Eugene şi cu Joe) la Ulysses, să băgăm nişte mini-burgers. Joe fiind unul din programatorii veniţi din Italia, e aici de vreo 3 luni şi e unul din oamenii de bază din echipa de developeri. E în firmă de trei ani, de când a terminat facultatea (a făcut ceva cu natural language programming, A.I., that kind of thing). So, cu ocazia asta am făcut schimburile culturale de rigoare, respectiv el ne-a învăţat cum să înjurăm în italiană (chestii mai “serioase”, că aşa oricum înjură ăştia pe-acolo în timp ce lucrează 🙂 ) iar noi l-am introdus în diversitatea slang-ului american. Una peste alta, o seară foarte educativă.

Când am ajuns acasă am găsit ultimul PC Gamer şi o carte de la National Geographic pe care am comandat-o. Dacă mă apucă şi aici mania de a strânge toate atlasele pe care le găsesc, I’m doomed.


About this entry