Going forward

Săptămâna a început în forţă, cu Fitim care şi-a dat demisia. În ultima vreme era din ce în ce mai nemulţumit de ce făcea la muncă aşa că a început să-şi caute în altă parte – la fel ca şi Francis şi Eugene, care au plecat deja. Evident că şeful n-a fost tocmai fericit, având în vedere că Fitim era in charge de tot website-ul şi era omul de bază pe tot ce ţine de front-end. So, rămânem doar eu, Ethan şi cu Yacine. Personal nu îmi arde să plec, am avut o perioadă mai naşpă lunile trecute – în care am lucrat la tot felul de porcării – dar am avut o discuţie cu CTOul şi s-au rezolvat treburile. Singurul incentive ar fi pur financiar: piaţa este excelentă în momentul de faţă pt programatori, toată lumea se chinuie să angajeze oameni, drept care şi salariile au sărit mult în sus (ăsta a fost şi motivul pentru care au plecat Francis şi Eugene).

Practic lucrurile au devenit un deja-vu, pentru că acum un an acelaşi lucru s-a întâmplat la fosta firmă. Lucrurile au luat-o în jos şi noi am început să ţopăim. Întai unul, apoi încă doi, încă unul şi tot aşa, am sărit în altă barcă. Când m-am întors din România m-am trezit singur. Am cerut o mărire şi titlul de senior developer (pt că eram singurul de acolo care ştia sistemul, că doar noi îl făcusem), şeful a zis nu aşa că mi-am găsit loc în altă parte. Că s-a ofticat super tare când i-am zis că plec e altă poveste.

Fast forward săptămâna trecută. Deja jumate din gaşca veselă îşi dăduse demisia şi trăgeau şi de mine să plec. Mi-era cam târşă de alergat după interviuri şi mutat în alt loc, dar se pare că iarba e mult mai verde prin alte curţi, aşa că am făcut acelaşi lucru ca data trecută: am cerut o mărire. Şi nu oricum, ci una mai substanţială, cât să aibă la ce să zică nu şi eu să-mi pot cauta alt job cu conştiinţa curată.

Well, spre marea mea surprindere (pe bune) şeful m-a luat deoparte vineri şi mi-a zis că îmi dă cât am cerut, nu îmi cere nimic în plus work-wise (ba m-a pus să-mi aleg singur la ce proiecte vreau să lucrez) şi singura rugăminte pe care o are e să nu plec. So, we’re going forward.

În concluzie vineri seara am strâns lumea la mine să sărbătorim – cu mâncare, băutura şi PlayStation. Cu această ocazie am delapidat toată băutura pe care o aveam în casă, chestie care a rezultat în nişte momente foarte vesele (şi interesante) mai târziu. Şi-am ţinut-o într-o veselie până pe la 3 noaptea, când lumea s-a cărat pe la casele lor.

Sâmbătă am fost trezit mişeleste pe la 7:30, când mi-am adus aminte că îi promisesem lui Bogdi că mă duc să-l ajut cu asamblat nişte mobilă. El şi cu Renee au decis să se mute împreună şi în ultima vreme şi-au tot căutat un apartament în zonă. Well, şi-au găsit până la urma ceva şi weekendul ăsta s-au mutat acolo. Am fost împreună cu Rob şi Linh şi mi-am pus skill-ul de IKEA Assembly la munca. Am stat până seara pe la 10, alternând munca cu admiratul TV-ului de 52″ (are sufrageria mai mare 🙂 şi ronţăitul de bunătăţi aduse de bunică-sa. A good day.

Duminică n-am făcut nimic din principiu şi mi-am scos fundul din casă numai ca să iau ceva de mâncare. După-masa m-a vizitat Linh – care se plictisea acasă – şi care avea chef de jucat Mortal Kombat, cică să se relaxeze. Nu intru în detalii despre cât de crunt am cotonogit-o, că nu e frumos. Şi nici fair, având în vedere cât MK am la bord.

Seara m-am uitat la primele episoade din noile sezoane de Simpsons şi Family Guy (care au făcut un spoof după Star Wars). Yeeey, fun Sunday nights ahead.