Quickies

Lumea se plânge că n-am scris nimic în weekend şi n-are ce să citească; eu zic că n-am făcut nimic interesant sau care merită povestit, da’ lumea e rea şi vrea să scriu anyway. So, cu bullet points înainte:

• Vineri seară am fost cu Francis şi Audrey la cumpărături la un en-gros în Long Island (pentru că aveam de restockuit noul frigider). Bineînţeles că m-am întors cu 20% mâncare şi restul dulciuri. Nu, nu am ajuns să trăiesc cu candies, doar am observat că mănânc foarte rar pe acasă şi mi-am ajustat cumpărăturile în consecinţă. Iar candies-urile sunt pentru la muncă mostly, că am o reputaţie de păstrat. După cumpărături am fost la un restaurant – The Cheesecake Factory – şi ne-am ghiftuit bine. Porţii mari ca de obicei, de-am luat şi acasă.
• Sâmbătă am stat acasă şi am lucrat la o nouă versiune de bloopPlayer (acum utilizatorii au posibilitatea să cumpere muzica pe care o găsesc pe la alţii). Am ieşit doar să mai iau nişte mâncare (actual food de data asta) de la un magazin românesc de pe Broadway. În rest m-am jucat Overlord, Portal şi… Peggle. Peggle e o nenorocire de joc din seria Bejeweled, Zuma, etc. (e făcut de aceeaşi firmă) de care tot citesc în PC Gamer-urile mele (alea din UK la care sunt abonat). Acum eu îi cred pe redactorii ăia oameni serioşi, care au jucat la viaţa lor cam tot ce există pe lumea asta în materie de jocuri şi totuşi de vreo 3 luni văd că aproape toţi zic că se joacă ăsta la muncă şi între review-uri. Aşa că mâncat de curiozitate l-am instalat şi eu sâmbătă şi în el am rămas, la fel ca Yahtzee de la Zero Punctuation.
• Duminică la pranz eram invitat la masă la mama lui Bogdi şi ca de obicei am fost îndopat cât să-mi ajungă pentru toată săptămâna viitoare (see what I mean?). Seara m-am uitat la televizor că au fost The Video Games Awards 2007 pe SpikeTV. Prezentator principal a fost Samuel L. Jackson împreună cu o hoardă de celebrităţi, actori, pipiţe. Mai trist era când încercau să se dea gamers şi vai de ei ce ieşea. Numele câştigătorilor nu au venit în plicuri, ci vopsite pe corpurile unor domnişoare pline de silicon talent.
• Luni la muncă – după ce am venit de la masă – ne-am trezit că picase internetu’. Respectiv nişte muncitori care lucrau la o clădire alăturată dăduseră de ditamai cablul sub pământ şi s-au gândit ei să vada ce se întâmplă dacă îl taie (da, se întâmplă şi pe aici din astea). Well, nu s-a întâmplat mare lucru, decât că mai toată firma n-a avut ce face timp de vreo 2 ore. Eu cu Ethan am jucat Peggle în multiplayer.
• Seara am văzut – la sugestia domnului Lucreţeanu (care m-a tras de urechi când a auzit că eu n-am văzut filmul) – Die Hard 4 (= Live Free or Die Hard), un film absolut minunat care m-a făcut să mă simt ca Tycho. N-am văzut ceva atât de ridicol de la Shoot’Em Up, dar ăla măcar era funny. Trist, foarte trist.