Birthdays

Sâmbătă m-am întâlnit cu Yacine în Manhattan să mergem să-i luăm cadou de ziua lui (care e luni, same as Erica). Asta pentru că epuizasem ideile de gadgets şi am decis să lăsam omul să-şi aleagă ce vrea. Respectiv haine de la John Varvatos, un magazin care – dupa stil şi preţuri – se adresează rock stars-urilor.

Am plecat de acolo cu 2 bluze/tricouri de caşmir, unul de peste 500$ şi unul de vreo 250$ (era la reducere!). Personal mi se pare absurd să dai atâţia bani pe nişte tricouri, dar dacă asta îl face pe om fericit… asta i-am luat. Eu nu mă văd cheltuind vreodată atâţia bani pe haine casual. Then again, i-aş da fără probleme pe cărţi…

Duminică am sărbătorit-o pe Erica. Când s-a trezit a găsit un pacheţel şi nişte bilete la un musical pe care vroia să-l vadă de mult. Am luat breakfast-ul la un cafe din zonă şi apoi am mers pe Broadway.

Show-ul a fost… errr… ok. Ei i-a plăcut mult, eu m-am cam plictisit. După spectacol am fost să mâncăm ceva şi apoi la plimbare pe 5th Avenue. Am făcut un pit stop la un magazin de ciocolată – de unde i-am mai luat câteva chestii – şi apoi la Apple Store, de unde am plecat cu un case pentru jucărie. Seara ne-am odihnit acasă, uitându-ne pe HBO.

Luni seara ne-am strâns să-l sărbătorim pe Yacine. Am fost la un restaurant/pub american: P. J. Clarke’s. S-a lăsat cu distracţie, mâncare şi multă băutură. Am aflat a doua zi că au fost vreo 130 de shots în total, chestie care ne-a dus nota la vreo 2.200$…

Eu cu Erica, Linh, Ethan şi Francis ne-am cărat pe la 11. Restul s-au dus la un cigar bar şi apoi într-un club până spre dimineaţă, drept care a doua zi au stat frumuşel acasă ca să-şi revina.

Vineri seară, după muncă, ne-am strâns într-o berărie să o sărbătorim pe Kathy, o fostă colegă. Şi de data asta s-a lăsat cu multă băutură – mostly bere, ofc – inclusiv samplere cu o duzină de tipuri de brews.

Evening at the Opera

Vineri am avut program cultural. Erica dăduse peste un concert de operă şi trăsese şi de mine să merg cu ea – odată pentru că urma să se desfăşoare în aer liber şi apoi pentru că interpreta principală era româncă (Angela Gheorghiu pentru cunoscători). La fel şi dirijorul.

Prin urmare, vineri după muncă am luat metroul spre Brooklyn împreună cu doi colegi de muncă. Ne-am mai întâlnit cu câţiva prieteni de-ai lor şi ne-am “cazat” pe gazon. Noi n-aveam decât nişte sticle de apă la noi, dar restul veniseră pregătiţi cu chips, dips, cookies şi fructe.

Concertul a fost destul de mişto, mai ales encore-urile (probabil pentru că au fost bucăţi mai celebre). A fost super tare că au cântat şi un cântec în română – probabil că eram singurul gigel din tot parcul care înţelegea ce cântau ăia 🙂

După terminarea concertului am mai stat o vreme prin Brooklyn la un teahouse la taclale. Ne-am întors acasă cu un metrou pe la miezul nopţii.

Asian food week

Ăsta e unul din posturile alea peste care o să dea Lucre din întâmplare şi o să tragă concluzia că singurul lucru despre care scriu în blogul ăsta e mâncare 🙂

Luni un fost coleg de muncă – care e vegetarian – ne-a invitat la un dinner la un restaurant din Chinatown. Evident că toate chestiile din meniu erau fără carne, dar cu o grămadă de condimente care le făceau foarte gustoase. Am luat dim sum – multe chestiuţe mici – şi le-am mâncat la grămadă. My favourites: deep fried noodles cu broccoli şi sticky rice in lotus leaves.

După masă m-am întâlnit cu Erica – care fusese la un hair salon până târziu – şi cum ea nu apucase să mănânce am fost la un mic local din apropiere unde m-am delectat cu nişte bubble tea. Ah, speaking of – am găsit un site pe net care vinde bubble tea home kits (black tea, o tonă de flavors, tapioca, shaker, tot ce-ţi trebuie) aşa că în curând o să-mi fac prorpiul meu – flavored – bubble tea. Zic flavored pentru că black mi-am făcut deja, aşa cum am putut.

Marţi seară Erica îşi sărbătorea ziua – care de fapt e lunea viitoare, pe 23 – la un restaurant japonez. Motivul pentru the early celebration e că două din prietenele ei cele mai bune urmau să plece din NY zilele astea şi vroia să se vada şi cu ele.

Localul era de tip japonese barbeque (din câte am înţeles e de fapt korean bbq, dar mă rog) în care ai la masă grătarul propriu, îţi comanzi carnea (crudă, dar condimentată foarte marfă) şi ţi-o faci singur cum vrei. Sună cam neinteresant, dar în realitate e foarte fun – e ca şi cum ai face un grătar cu tot ce ţi-ai putea dori împreună cu prietenii. Pe scurt, ne-am distrat foarte bine. De menţionat şi decorul care era de tip tradiţional japonez – adică la stilul că te descălţai şi stăteai (oarecum) pe podea în jurul mesei, în separeuri delimitate de pereţi de hârtie.

Miercuri după muncă am fost la Erica, la gym. Afterwards, înfometaţi, am dat o tură pe-afara şi am ajuns la unul din localurile preferate ale Ericăi – Yakitori Totto, tot japonez. Care e genul ăla de restaurant (că bufet sună aiurea) pe care-l vezi în filme la ei, cu un bar lung la care stă toata lumea şi cu bucătarii în spatele lui care fac de mâncare. A fost foarte, foarte marfă, ne-am luat tot felu’ de chestii pe grătar şi nişte orez cu pui şi ou. La final am băgat o îngheţată cu nişte chestii marfă pe lângă. Yum!

MGS 4

Mi-am luat Metal Gear Solid 4 (evident, limited edition-ul :p), unul dintre cele mai aşteptate jocuri de pe PS3 anul ăsta. E drept că n-am jucat nici un joc din serie – m-am pus la curent cu povestea dintr-o retrospectivă – dar din ce văzusem din trailere ăsta arată fantastic. Şi nu m-am înşelat: jocul are probabil cea mai marfă grafică din tot ce am văzut în viaţa mea. Vine pe un blu-ray double layer (50 GB) şi citeam că developeru’ s-a plâns că n-a avut spaţiu să pună tot ce vroia el. Nu mai zic că e celebru şi pentru cutscene-urile (realizate cu engine-ul jocului) extreeem de lungi, practic ai părţi în care stai şi te uiţi ca la film.

Enough talk, I’m off to play.

Week recap

Marţi am fost pentru prima dată (in a very long time) la sală. Respectiv la Erica în cladire – ea stă într-una din blocurile moderne din Queens, cu gym propriu (nu întrebaţi cât costă chiria). Joi am repetat aventura şi am de gând să dau pe acolo cel puţin de 2 ori pe săptămână. Să vedem cât mă ţine.

Miercuri am fost prin oraş la câteva comic book stores să trag cu ochiul la o colecţie de art books pe care o am de mult în wishlist. Sunt absolut bestiale şi cred că o să mi le iau pe toate. Soon.

Vineri seara ne-am întâlnit cu băieţii ca să-l sărbătorim pe Ethan. Practic ziua lui a fost săptămâna trecută, dar Fitim era în Florida şi am decis să amânăm întâlnirea pe vinerea asta. Am fost la un steakhouse – Wolfgang – şi ne-am îndopat regeşte. Evident că am şi plătit pe măsură: nota a ieşit cam 90$ de căciulă (neincluzând sărbătoritul, ofc).

Ethan a plecat acasă cu un PSP (God of War special edition), vreo 6 jocuri (Grand Theft Auto, Castlevania, Final Fantasy, etc.), un DS nou, modchip pt el şi memory cards de 4 GB pt ambele device-uri. Pe scurt, o să fie ocupat multă vreme de-acum înainte 🙂

În rest, mă uit după ACuri că nu se mai poate. Vara trecută m-am descurcat cât de cât – că eram singur – dar în doi deja săracul ventilator nu mai face faţă. Problema cea mai mare rămâne alimentarea pentru că toate prizele din sufragerie sunt ocupate cu o grămadă de electronice. Singura soluţie cred că e să îl alimentez din bucătărie cumva…

Today’s forecast

Sigh…

You don’t mess with the heat

Ahhh… weekend.

După o săptămână super aglomerată la muncă, abia aşteptam cele două zile de odihnă. Care se pare că se aplica la toţi, inclusiv la cine e responsabil cu temperatura pe sus pe acolo, că ne-am trezit dintr-o dată cu vreo 37 de grade pe cap.

În consecinţă sâmbătă am făcut ce ar fi făcut orice om normal: am stat acasă cu ventilatorul pe mine jucându-mă God of War II. Seara Erica avea un concert aşa că am fost să o văd.

Duminică dimineaţă m-am delectat cu demo-ul de Civilization Revolution – ultimul joc din seria Civ – care iese doar pe Xbox360, PS3 şi DS. E practic un fel de Civ4, ceva simplificat (cât să-l înţeleagă toţi posesorii de console) dar la fel de fun de jucat. La stilul că nu l-am lăsat din mână până nu s-a terminat.

După-masă am fugit din casă (că deja se făcuse prea cald) la cinema (unde e aer condiţionat) cu Erica şi Linh să vedem You Don’t Mess with the Zohan (IMDb | Official Site | Trailer), alegerea lor. Acum, eu nu prea mă omor după filmele lui Sandler, dar decât să stau acasă, mai bine în sală. În fine, filmul e destul de amuzant – în stilul idiotic al lui musiu – dar a avut cam prea multe scene cu babe pentru gustul meu (o să înţelegeţi voi dacă apucaţi să-l vedeţi). Noroc cu Emmanuelle Chriqui – domnişoara din Entourage – care face filmul mai uşor de digerat.

Tot legat de film, o chestie funny de la muncă: noi avem un coleg la QA pe nume Lohan, faimos pentru mailurile ameninţătoare în care zbiară să i se aducă înapoi telefoanele împrumutate (el e in charge de o grămadă de mobile pe care noi facem teste). Well, vineri doi colegi au dat peste posterul filmului şi au transformat this into this 🙂

Asian magazines

Dom’le, am o super gagică. Uite cum a fost ea în Hong Kong timp de două săptămâni şi s-a gândit şi la mine: mi-a adus un sampler de reviste de p’acolo 🙂

Din păcate, din motive de societate mult mai tradiţională (mă refer aici la Hong Kong/China), săracele reviste nici nu se compară cu counterpart-urile din Europa sau State. Presupun că domnişoarelor de pe copertă le e cam frig de stau – în toate pozele – cu atâtea haine pe ele. Deh, dacă nu e la fel de cald ca la alţii…

E adevărat!

Ştiţi voi studile alea care dau vina pe jocuri pentru toate problemele societăţii? Care leagă fiecare crimă a vreunui dezaxat de Mortal Kombat, Doom, GTA, Counter Strike?

Well, ieri – după o zi jumate de GTA4 – mergeam liniştit pe stradă şi văd o frumuseţe de maşina, o Corvette decapotabilă, 2 locuri, albastru metalizat. Şi care credeţi că a fost primul meu impuls? Să mă uit în stânga şi în dreapta dacă e vreo maşină de poliţie… 😀

E clar, dacă ajung la puşcărie, I’m blaming video games! And hip-hop music!

One more week

S-a făcut o săptămână de când m-am întors. A trecut super repede…

La muncă am avut o grămadă pe cap. Pe lângă chestii care s-au adunat astea două săpt cât am fost în România am mai avut de lansat încă un site pentru un branch din străinătate (Spania de data asta) cu tot funul de rigoare.

Vineri pe la 2 netul la muncă a început să ne facă figuri iar pe la 3 era mort. Aşa că pentru restul zilei biroul nostru s-a transformat în grădiniţă – cu râsete, alergătură, aruncat chestii unii în alţii. După muncă am fost cu toţii la Southstreet Seaport deoarece era ultima zi a unei colege. Cald afară, băutură rece, concert în aer liber, tot ce-ţi poţi dori.

Pe la 8 m-am cărat că era ziua lui Rob şi urma să ieşim cu el la un restaurant. M-am întâlnit cu restul găştii (Bogdi, Renee, Linh, etc.) şi am fost undeva în lower east side la un local asian fusion (= cu specialităţi din toata Asia, nu doar dintr-o ţară anume). Pretty cool.

Azi afară a fost cam urâţel – practic toată săptămâna a fost soare numai azi a plouat – aşa că am folosit vremea pe timp de scuză şi m-am jucat toată ziua GTA4. Care este absolut bestial, sunt atât de multe chestii marfă în jocul ăsta că nici nu ştiu de unde să încep să vă povestesc. Pe scurt, să zicem că e o reprezentare foarte bună a New York-ului. Atât ca oraş, cât şi ca populaţie, obiceiuri, chestii 🙂

Singura pauza pe care am făcut-o a fost să ies un pic să-mi iau de mâncare şi să mă uit la The Andromeda Strain, un film făcut după o carte de Crichton. Pretty marfă.

Mâine seară se întoarce şi Erica din Hong Kong, unde a fost la o nuntă. O să mă duc la 10 la JFK să o iau.