Yoshi’s got a friend
Azi când ne-am întors de la lunch ne-am trezit cu nişte maimuţoi pe birouri. Creaturile s-au dovedit a fi nişte Pokemoni (un coleg pasionat ne-a explicat ce şi cum) dar mai dificil a fost să descoperim de la cine sunt. Până la urmă l-am dibuit pe vinovat, după care am pierdut vreo jumate de oră căutându-ne maimuţoii în baza de date cu Pokemoni, ca nişte oameni în toată firea ce suntem.
P’al meu în cheamă Chimchar şi acum îi ţine companie lui Yoshi. Să vedem ce alte drăcovenii mai ajung pe biroul meu de Crăciunul ăsta.
Rocking the boat
Vineri seara am avut petrecerea de Crăciun la muncă. Evenimentul s-a desfăşurat pe un vaporaş care a tot făcut tururi în jurul Manhattan-ului în timp ce lumea s-a destrăbălat înăuntru. A fost mâncare, băutură şi karaoke. Poate pun şi poze după ce fac rost şi de la colegi.
Sâmbătă am fost cu Francis şi Audrey pe-afară pe la magazine să facem nişte cumpărături, chestie care s-a finalizat cu un PS3 pentru Francis.
Duminică am facut curat prin casă că vin sărbătorile şi s-ar putea să am şi nişte musafiri weekend-ul viitor. După-amiaza am fost la I Am Legend (IMDb | Official Site | Trailer) cu Francis, Linh şi Rob. Drăguţel filmul, nu chiar ce te aşteptai din trailer, dar interesant. Will Smith e sort of ultimul om pe pământ (restul au luat-o de la un virus) şi încearcă să supravieţuiască într-un New York post-apocaliptic.
In other news, mi-am luat bilete la un concert Linkin Park pe 21 februarie. Woo-hoo!
More Peggle
Muhahaha, the virus spreads! Deja am vreo 5 colegi la muncă care îl joacă tot timpul şi aud că nici Adi nu-l lasă din mână. C’mon, I dare you to try it and resist it :p
Btw, există şi o versiune Flash, pentru la muncă 😉 O să vrea să instaleze un plugin ca să vă ţină minte progresul but it’s all worth it.
w00t!
w00t e word of the year 🙂
Merriam-Webster Inc. said “w00t” — typically spelled with two zeros — reflects a new direction in the American language led by a generation raised on video games and cell phone text-messaging.
th3 futur3 l00ks br1ght…
Quickies
Lumea se plânge că n-am scris nimic în weekend şi n-are ce să citească; eu zic că n-am făcut nimic interesant sau care merită povestit, da’ lumea e rea şi vrea să scriu anyway. So, cu bullet points înainte:
- Vineri seară am fost cu Francis şi Audrey la cumpărături la un en-gros în Long Island (pentru că aveam de restockuit noul frigider). Bineînţeles că m-am întors cu 20% mâncare şi restul dulciuri. Nu, nu am ajuns să trăiesc cu candies, doar am observat că mănânc foarte rar pe acasă şi mi-am ajustat cumpărăturile în consecinţă. Iar candies-urile sunt pentru la muncă mostly, că am o reputaţie de păstrat. După cumpărături am fost la un restaurant – The Cheesecake Factory – şi ne-am ghiftuit bine. Porţii mari ca de obicei, de-am luat şi acasă.
- Sâmbătă am stat acasă şi am lucrat la o nouă versiune de bloopPlayer (acum utilizatorii au posibilitatea să cumpere muzica pe care o găsesc pe la alţii). Am ieşit doar să mai iau nişte mâncare (actual food de data asta) de la un magazin românesc de pe Broadway. În rest m-am jucat Overlord, Portal şi… Peggle. Peggle e o nenorocire de joc din seria Bejeweled, Zuma, etc. (e făcut de aceeaşi firmă) de care tot citesc în PC Gamer-urile mele (alea din UK la care sunt abonat). Acum eu îi cred pe redactorii ăia oameni serioşi, care au jucat la viaţa lor cam tot ce există pe lumea asta în materie de jocuri şi totuşi de vreo 3 luni văd că aproape toţi zic că se joacă ăsta la muncă şi între review-uri. Aşa că mâncat de curiozitate l-am instalat şi eu sâmbătă şi în el am rămas, la fel ca Yahtzee de la Zero Punctuation.
- Duminică la pranz eram invitat la masă la mama lui Bogdi şi ca de obicei am fost îndopat cât să-mi ajungă pentru toată săptămâna viitoare (see what I mean?). Seara m-am uitat la televizor că au fost The Video Games Awards 2007 pe SpikeTV. Prezentator principal a fost Samuel L. Jackson împreună cu o hoardă de celebrităţi, actori, pipiţe. Mai trist era când încercau să se dea gamers şi vai de ei ce ieşea. Numele câştigătorilor nu au venit în plicuri, ci vopsite pe corpurile unor domnişoare pline de
silicontalent. - Luni la muncă – după ce am venit de la masă – ne-am trezit că picase internetu’. Respectiv nişte muncitori care lucrau la o clădire alăturată dăduseră de ditamai cablul sub pământ şi s-au gândit ei să vada ce se întâmplă dacă îl taie (da, se întâmplă şi pe aici din astea). Well, nu s-a întâmplat mare lucru, decât că mai toată firma n-a avut ce face timp de vreo 2 ore. Eu cu Ethan am jucat Peggle în multiplayer.
- Seara am văzut – la sugestia domnului Lucreţeanu (care m-a tras de urechi când a auzit că eu n-am văzut filmul) – Die Hard 4 (= Live Free or Die Hard), un film absolut minunat care m-a făcut să mă simt ca Tycho. N-am văzut ceva atât de ridicol de la Shoot’Em Up, dar ăla măcar era funny. Trist, foarte trist.
New fridge
Azi am stat acasă că veneau unii să îmi schimbe frigiderul. Au venit nişte gigei acum vreo două săptămâni să verifice toate appliance-urile (pt. energy efficiency, scurgeri de gaze, etc.) şi au zis că o să-mi upgradaze frigiderul for free. Vinerea trecută am găsit notification că vin azi, între 9 şi 5, aşa că mi-am luat liber.
La 8:59 au sunat la uşă, chestie care m-a smuls dintr-un somn foarte dulce (mă jucasem Crysis până noaptea târziu) şi în vreo jumate de oră aveam noul frigider. E tot cam ca ăla vechi, doar ceva mai adânc. So far cică trebuie să aştept 24h până ajunge la temperatura normală de funcţionare după care mă apuc să-l umplu la loc (zilele trecute am cam terminat tot ce era prin el = mai multă îngheţată decât mâncare).
First snow of the season
Respectând tradiţia, vă anunţ că azi e prima zi cu zăpadă din iarna asta. Nu-i aşa rău deocamdată, abia s-a pus un pic şi probabil că o să se topească în zilele următoare, dar e un început.
Pozele sunt făcute pe geam, unde am the fire escape.
Mda, n-a durat prea mult. Acum e seară şi afară plouă de rupe.
Grrr
Crap, tipa de la HR n-a avut ce face şi mi-a mai numărat odată zilele libere şi de data asta i-a dat corect 🙁 Mă rog, aproape corect (adică tot mi-au ieşit 1-2 zile în plus).
In other news, o să avem company Christmas party pe 14 decembrie. Pe un vapor. Respectiv un vaporaş din alea de turişti care face înconjorul Mahattan-ului ca să se holbeze lumea la priveliştea plină de lumini. Nu mă întrebaţi ce minte creaţă a venit cu ideea că locul ideal de a-ţi petrece o seară în mijlocul lui decembrie e pe un vapor, dar vă puteţi în chipui entuaziasmul cu care a fost primită vestea. Oh well, măcar avem mâncare şi băutură gratis aşa că mă gândesc că ne-om încălzi noi cumva.
One year
Fix acum un an de zile veneam pentru prima dată în Canada s-o vizitez pe Roxy. Era single de ceva vreme şi abia cunoscuse un tip pe nume Mike. E drept, se ştiau din vedere de mai mult timp (prin prieteni comuni) dar în zilele acelea au ieşit pentru primele dăţi împreună.
Peste cinci luni – de ziua mea – m-au vizitat amândoi la New York şi am aflat că urmează să aibă un bebe. Peste încă patru luni am mai făcut un drum peste graniţă să vin la nunta lor (part 1).
Acum le-am botezat bebeluşul, o gămălie dulcică foc. În august vine nunta – part 2, fix la un an de la prima parte. Cât despre viitor, s-ar putea să se mute la anul în Seattle.
Câte lucruri se pot întâmpla într-un an…
Dur Dur D’Etre Bebe
Am plecat din New York pe o vreme foarte frumoasă, de început de toamnă. Pe la mijlocul nopţii, undeva aprope de graniţa cu Canada ne-a prins o ploaie şi cu ea am mers cam tot restul drumului. Când am intrat în Waterloo ploaia s-a transformat în ninsoare, iar a doua zi dimineaţă zapada era deja de câţiva centimetri. Eu îmi luasem haine groase cu mine că mă aşteptam să fie frig, dar de încălţat m-am încălţat în adidaşi, să-mi fie cât mai comod. Ştiţi stereotipul cu turistul american care e complet pe dinafara şi stands out ca nuca-n perete? Well, eu mă conformez perfect: toată lumea e în cizme şi bocanci, numai Cristi e ca o floricică în adidaşi. Măcar nu sunt răcit or smth, ca să mă facă mai rau. Oh, wait…
But enough about me, let’s talk about more interesting characters. Bebeluşul e o dulceaţă, mâncăcios foc, o ţine pe maică-sa nedormită cu zilele. Se pare că mă place, că de fiecare dată când l-am luat în braţe n-a plâns şi nici n-a făcut pe el (sau pe mine). Roxy e bine, încă se reface după naştere şi abia aşteaptă să-i dea doctorul OK-ul ca să se apuce de exerciţii să-şi reintre în formă. Mike e foarte helpful, o ajută cu ala micu’ seara şi noaptea, că în rest e la serviciu.
Revenind la ce-am mai făcut… Joi seară – după ce s-a întors şi Mike de la muncă – le-am dat ce le adusesem (am venit încărcat de cadouri, ca un Moş Crăciun godfather responsabil), respectiv o grămadă de hainuţe pt ăla micu şi un Wii pt părinţi. Drept care imediat ce a adormit domnişorul am tăbărât toţi pe Wii şi ne-am jucat până spre miezul nopţii.
Vineri a trecut destul de repede: dimineaţa am fost cu Roxy să facem câteva cumpărături pentru a doua zi după botez iar seara – după ce a adormit ăla micu – am ieşit cu toţii la un restaurant all-you-can-eat sushi. Când ne-am întors acasă i-am lasat şi pe ei să se odihnească şi mi-am făcut de lucru prin cameră.
Sâmbătă era ziua cea mare: la 2 fără ceva ne-am prezentat la biserică şi l-am botezat pe micuţ (Mark Michael Pawlisyzn, numele complet). A fost foarte cuminte, n-a plâns deloc – probabil pt că era ocupat să umple scutecul 😉 După biserică am venit la ei acasă şi am avut un mic get-together cu familia şi prietenii apropiaţi.
Naşu’ a pus osul la treaba şi a avut grijă de mititel, inclusiv la capitolul schimbat scutece (din păcate fotografii m-au surprins după ce terminasem treaba).
Seara am stat acasă şi după ce ăla micu’ a adormit ne-am uitat la un film şi am mai stat la poveşti. Duminică am plecat destul de devreme – pe la 3 – chestie care s-a dovedit foarte inspirată pentru că la vamă n-am stat mai deloc şi în general pe tot drumul n-am avut parte de trafic. Am ajuns acasă la 1 AM şi acum mă întreb de ce stau să postez poze în loc să mă fi băgat la dormit. Well, I guess că maine (azi de fapt) când ajungeţi la muncă poate le vedeţi şi voi şi vă începeţi săptămâna zâmbind 🙂
P.S. More pics here.