Sase steaguri
Azi am fost la Six Flags cu Rob şi Linh. Pentru cei care nu ştiu ce-i aia, ăsta e un parc de distracţii din Jersey, pe unde am mai fost de vreo 2 ori (am scris de el un pic pe fostul blog).
Am ajuns acolo pe la 10 şi ceva, puţin după ora deschiderii. Lucru care s-a dovedit foarte inspirat, pentru că parcul încă nu se aglomerase şi am putut să mergem pe câteva ride-uri fără să aşteptăm deloc. Am început în forţă, cu unul dintre cele mai înalte coastere din parc – Nitro. Fără loops, dar cu ditamai drop-urile.
Lângă el era Batman the Ride, care ne-a dat peste cap bine de tot 🙂 Twice.
Au urmat câteva ride-uri mai micuţe, printre care unul indoors, pe întuneric. De acolo ne-am deplasat la Superman: Ultimate Flight, unul dintre cele mai celebre coastere, care te ţine suspendat la orizontală în zbor. Pretty fun, mai ales un loop în care simţi G-urile cum te presează în scaun. Din păcate parcul era deja aglomerat aşa că am aşteptat cam o ora jumate să ne dăm 🙁
De acolo am mers la Medusa, cel mai lung coaster din parc, plin de twists & turns şi loops. Din fericire n-am prins coadă, aşa că ne-am dat de două ori şi în ăsta.
Înainte de plecare eu şi Linh ne-am făcut curaj să ne dăm în Kingda Ka, cel mai înalt, rapid, etc. – pe scurt cel mai cel mai coaster care există. Din păcate coada de aşteptare era de peste două ore aşa că am fost nevoiţi să renunţăm. Lots of crazy people in this world… Oh well, next time.
Coolness to come
Mi-am luat AC. Am fost cu Francis şi Audrey la BestBuy şi am plecat cu ditamai cutia, mounting bracket şi extension cord. Faza naşpă e că pot să-l bag doar în aceeaşi linie cu calculatorul, televizorul şi restul electronicelor din sufragerie, chestie care nu mă prea încântă. La sugestia lui Bogdi, cred că o să-mi iau un UPS în care să bag toate astea, să fie protejate. I’ll kep you posted.
Daily commute
Azi-dimineaţă – pe la 6 – m-au trezit nişte bubuituri afară. Erau tunete. Imediat a început să şi plouă şi a turnat cu găleata vreo oră. Thunderstorm în toată regula, cu fulgere şi vânt puternic. La TV au zis că (pentru prima dată în mulţi ani) au dat tornado warning în zona NY. Ce-i drept, pe la 7 s-a liniştit şi a ieşit soarele. Juma’ de oră mai încolo ziceai că nici n-a fost, toată apa de pe jos evaporându-se şi temperatura urcând repejor spre 30 de grade.
La 7:40 ieşeam pe uşă. În mod normal îmi ia cam 45 de minute să ajung la muncă, aşa că la 8:30 ar fi trebuit să fiu acolo, cu jumate de oră înainte de ora normală. Ştiam că după ploi mai puternice metrourile au probleme şi vroiam să am o marjă de întârziere. Well, am ajuns la birou la 10:30, după aproape 3 ore în subway-ul New York-ului.
Nu ştiu cum se face, dar metroul în cel mai mare oraş din lume se duce pe apa sâmbetei – literally – de fiecare dată când plouă. În fiecare vară (cel puţin de când sunt aici) s-a întamplat cel putin o dată să se dea peste cap de la o ploaie mai serioasă. De data asta sistemu’ s-a dus bine de tot la vale, cam 50% din grid fiind paralizat.
Am schimbat vreo 5 metrouri ca să ajung la muncă, asta după ce am aşteptat 40, respectiv 30 de minute ca să pot să mă urc într-unul. Unele ba nu mergeau deloc, altele săreau downtown-ul complet şi se duceau direct în Brooklyn. Am reuşit într-un final să ajung la City Hall şi de acolo am luat-o pe jos. Când am ajuns la muncă am găsit doar vreo 5 oameni. Restul au venit încet-încet, pe la 11, 12 şi chiar mai târziu. Mulţi veniseră pe jos, alţii luaseră taxiuri doar ca să aştepte cu orele în ambuteiaje. Fun day to come to work.
Ca distracţia să fie completă, site-ul MTA-ului (administraţia metroului) era picat, aşa că nu puteam să aflăm ce linii merg şi care nu. Probabil băieţii care le administrează serverele nu erau pregătiţi pentru atâta load şi site-ul şi-a luat un DoS frumuşel.
Din fericire nişte băieţi de la New York Times au pus un post la ei pe blog în care ne-au ţinut la curent cu service alert-urile. La 2 PM aproape toate liniile erau încă backed-up, traficul revenindu-şi abia pe la 4 PM.
Seara l-am aşteptat pe Bogdi să se întoarcă din Jersey şi am venit cu el cu maşina. Stătusem destul în metrou dimineaţa cât să-mi ajungă pentru restul săptămânii.
Looking forward to the next rain…
Video killed the radio star
The bane of education, the death of neurons, the devourer of souls… is in my living-room. I got television.
Respectiv cable box & DVR. Am vreo 350 de canale (din care doar vreo 30 HD din păcate), movies, music & anything else on demand. Also posibilitatea de a-mi înregistra orice show in advance şi pause & rewind for live television.
Primele impresii: Discovery HD rules, same for HBO HD. DVR-ul are soft făcut în Java, aşa că am încă un motiv să apreciez JVM-ul pentru viteza de melc turbat.
Second to none
Azi mi-a venit cablul D-Sub aşa că seara mi-am conectat calculatorul la TV şi l-am setat ca secondary monitor. Rezoluţie nativă: 1920×1080 😀 Here’s how it looks:
Normal că nu puteam să nu dau drumu’ şi la un joc, două… să văd cum arată.
46″ monitor, baby! 😀
Wow
Wow. I mean… wow. Seriously, wow. 1080p HDTV is *the* bomb. Wow.
A venit pe la 1. Îl aşteptam cu Francis şi Audrey – care erau la fel de entuziasmaţi ca şi mine. I-am dat drumul, l-am conectat cu PlayStation 3-ul şi ne-a picat faţa. Aveam un set de background-uri downloadate pentru PS3 – 2560×1600 (mostly nature landscapes, some game art and some chicks) – şi când am văzut cât de mişto sunt am rămas mască. Unbelievable, life-like imaging.
Francis se gândise să nu vină cu mâna goală şi adusese un joc de PS3 pe care pusesem ochii – Ninja Gaiden Sigma – care e singura chestie pe care o am deocamdată cu output 1080p. Super tare jocul, am hăcuit într-o veselie la gigei până spre seară.
După ce au plecat am băgat un film – Batman Begins – şi am început să sap pe net după info şi accesorii. Îmi trebuie un cablu VGA să-mi conectez PCul la el să-mi playez filmele de pe hard (am un S-Video dar calitatea e jalnică, nu ştie mai mult de 1024×768). Pe seară am dat drumul la God of War (care aşteaptă săracul de la ziua mea) şi am jucat până mi-au amorţit degetele 🙂
7 zile intr-un post
(à la cincinalu’ în 4 ani jumate, ştiţi voi…)
Luni a început prost. For some reason am dormit naşpă toată noaptea şi dimineaţa când m-am trezit mai şi ploua de rupea. Super mood de mers la muncă (unde, btw, în ultima vreme mă cam plictisesc de moarte). Când am ajuns am dat şi de poze de la ziua unor prieteni care m-au băgat într-o nostalgie de zile mari – d’aia depresivă – care mi-a tăiat până şi pofta de mâncare că nu mi-a trebuit nimic toată ziua. Dar se pare că cineva acolo sus mă iubeşte că a ţinut neapărat să-mi ridice moralul, în sensul că am primit la muncă două chestii comandate săptămâna precedentă – nişte LEGOuri (printre care un chess set super cute) şi… umm… un Playstation 3. Pe care l-am luat aşa, cam din greşeală, dar e bun la casa omului. A venit cu 6 filme Blue-Ray (Memento + 5 la alegere, dintr-o listă) şi telecomandă moca. Când vine şi televizorul (sâmbăta viitore) vă dau mai multe detalii despre cum e. Pana atunci, stă în cutie.
Ah, btw, acum am şi LEGO ice tray :D.
Marţi seară am ieşit la un restaurant spaniol şi m-am delectat cu nişte tapas. Miercuri am fost la Bogdi (şi am fost îndopat ca de obicei) iar joi după muncă am ieşit cu Francis şi Yacine la o cafenea franţuzească pt dinner & drinks. Nimic mai relaxant după o zi plictistoare la muncă decât să stai în mijlocul New York-ului la o terasă sorbind sangria.
Seara, acasă, mi-am făcut conturi pe două site-uri de social networking: Facebook şi LinkedIn. Primul e pentru prieteni, lume cu care vreau să ţin legătura şi cu care nu apuc să vorbesc/mă văd prea des. Al doilea e o chestie business-oriented, pentru joburi şi professional contacts.
Vineri la muncă un coleg se uita ce filme au mai ieşit şi ne citeşte description-ul unuia: “humanity sends a spaceship to reignite a dying Sun”. Mă bufneşte râsul şi fac mişto de scriitorii de la Hollywood şi ideile lor inteligente. Seara dau de articolul asta şi îmi schimb părerea. Cred că vreau să văd filmul ăsta 🙂 Trailer here.
După muncă am fost cu Ethan, Francis şi Audrey la un all-you-can-eat sushi restaurant. Unde ne-am ghiftuit pe măsură, chestiile fiind absolut delicioase. Cred că n-am băgat atât sushi în mine în viaţa mea. Când m-am întors în Queens m-am văzut şi cu cealaltă gaşcă – Bogdi & Renee, Linh si Rob – care erau la o terasa în Astoria şi am stat cu ei la poveşti până la miezul nopţii.
Sâmbătă am fost prin oraş: la un Barnes & Noble în Union Square şi să văd Harry Potter and the Order of the Phoenix (IMDb | Official Site | Trailer). Drăguţel filmul, nu chiar fantastic, dar bun. Văd că pe măsura ce trece timpul astea devin din ce în ce mai puţin pentru copii şi din ce în ce mai dark. Looking forward for the last one 🙂
Seara am fost în Jersey unde văr-miu a dat o petrecere de ziua lui. A fost mai multă lume ca de obicei, un puhoi de turci, coreeni şi o gaşcă de studente japoneze. Am stat până pe la 3.
Duminică pe la 11 am fost cu Francis şi Audrey la o terasă pe lângă unde stau for brunch. After ne-am întors la mine şi ne-am uitat la Apocalypto, că Francis nu-l văzuse. Seara am făcut ceva treabă prin casă, am aruncat nişte cutii care se tot strânseseră (şi le folosisem pe post de mese în bucătărie până mi-a venit mobila) şi am mai făcut ceva ordine. Sâmbăta viitoare vine TVul, yey!
Weekend accomplishments
(Picture quality sucks big time, I know).
- TV stand
- Handles, cut countertop & microwave
- Bedroom bookcase
- De departe cea mai importantă realizare, duminică seara am reusit să-mi fac – first time ever – (drumroll please): mămăligă 😀 CookingSkill++. Aş dori pe această cale să le mulţumesc bunicilor mei – care m-au hrănit cu aşa ceva toată copilăria – şi cărora le datorez slăbiciunea pt produsul galben. Promit că voi continua tradiţia şi-mi voi îndopa şi eu musafirii pe care-i prind la masă. Staţi să vedeţi ce cura de mămăligă or să facă americanii mei 😀
PS. A fost delicioasă. Btw, în poză e versiunea 2.0, că la prima încercare am pus la sare cât pentru vreo 10 porţii…