The Departed
Best Picture, Best Director (Martin Scorsese), Best Adapted Screenplay, Best Film Editing.
Damn straight.
Done
Aseară am terminat de cărat lucrurile la noul apartament. Am sufrageria plină de bags & boxes, plus vreo 4 geamantane. Calculatorul zace undeva pe jos, că era târziu şi n-am apucat să-l pun. Nu că aş avea pe ce… Also, internetu vine sâmbătă…
First night at my own place…a fost mai noisy decât mă aşteptam, mostly pt că for some reason veniseră unii să ridice gunoiul la 11 noaptea, tocmai când eu încercam să adorm. În afară de asta a fost ok.
PS. Kudos to Francis, Audrey and Bogdi for helping me out. 🙂
Food
Bine aţi venit la încă un episod din categoria “pe unde am mai fost şi ce am mai mâncat”. Dacă aveţi stomacul gol, sunteţi pofticioşi din fire sau doar sunteţi a little bitch who likes to complain (se ştiu ei care), feel free sa închideţi pagina, că nu pierdeţi nimic (în afara unor poze cu mâncare, that is).
Începem cu unul din locurile favorite pt lunch la muncă: restaurantul mexican Chipotle.
În continuare avem poze de la un restaurant malaiezian de pe lângă mine (unde stăteam, that is) unde mai merg cu Francis din când în când pt dinner.
Last but not least, vineri seara după muncă am fost împreună cu colegii la un japanese seafood buffet – Todai – unde pt vreo 25 de dolari de căciulă ne-am ghiftuit cât am putut cu tot felul de bunătăţuri (o tona de variante de sushi şi nişte super deserturi).
Mondene
Pentru că pentru proiectul la care lucrez trebuie să aştept după alţi oameni (şi respectiv mi-e lene să mă apuc de alte bucăţi momentan) m-am gândit să vă povestesc câteva evenimente mondene de pe-aici din ultimele două săptămâni.
I. Boston bomb scare
Întâi un pic de background story. Există un show pe Cartoon Network – respectiv Adult Swim, care se difuzează seara/noaptea şi conţine cartoons pt adulţi (nu vă gândiţi la prostii, e vorba de desene targetuite către teenagers/adults, nu pentru copii) – like Futurama, Family Guy sau Boondocks – numit Aqua Teen Hunger Force. N-aş putea să vă spun despre ce e vorba, că nu l-am văzut niciodată, dar am auzit de el pe ici, pe colo. Well, ăştia care fac showul urmează să lanseze anul ăsta un film.
Acum două săptămâni, în Boston, Turner Broadcasting (compania care deţine Cartoon Network) a angajat o firmă de advertising pt o campanie publicitară pentru film. Ăştia şi-au frecat tărtăcuţele şi au scos următoarea idee: nişte panouri cu LEDuri reprezentând diferite personaje. Most notably, unul giving the middle finger. Băieţii au răspândit astea prin tot oraşul (actually în mai multe oraşe, dar Boston gets the cake) şi s-au întors la treburile lor.
A doua zi dimineaţa, lumea a început să vadă panourile prin oraş şi au făcut ce i-a dus capul – respectiv au sunat la poliţie. Şi au sunat unu, doi, zece, douăzeci… panicaţi că ce-i cu alea. Poliţiştii, la fel de inteligenţi, au scos imediat bomb squad-ul şi s-au dus să dezlipească panourile (au şi detonat unul să vadă ce se întâmplă). Circulaţie oprită, poduri/tuneluri închise, tot traficul dat peste cap… panică în toată regula.
Câteva ore mai târziu au început să se prindă ca e o ţeapă şi că amărâtele alea de panouri cu LEDuri nu-s bombe. Ăia de la Turner au început să dea telefoane, posturile TV şi de radio au încercat să calmeze lumea, iar ăia de la agenţie s-au trezit arestaţi. Până pe seara ştirea străbătuse toată America şi deja se făcea mişto în ultimul hal.
Poliţia şi primăria din Boston, ca să nu se facă complet de cacao, au dat-o cotită şi i-au acuzat pe “instigatori” că au facut-o intenţionat, că să le crească rating-ul. Scandal, procese… the American way.
Concluzia: Turner au plătit 2 milioane $ (unul la municipalitate, unul la Homeland Security), preşedintele CN a demisionat, doi angajaţi de la compania de advertising au fost judecaţi pt producere de panică (erau să ia 5 ani de închisoare, dar au scăpat doar cu plătitul a 2500$) iar pe internet lumea face mişto în continuare.
II. The astronaut chick
So, să presupunem că eşti o tipă deşteaptă, ambiţioasă, şi vrei să te faci astronaut. Te înscrii în US Navy, absolvi academia cu degree în aerospace engineering şi zbori pe toate aeronavele posibile până scoţi rank-ul de căpitan. Apoi te ia NASA, te trece prin o tonă de teste şi într-un final îţi dă statutul mult-visat.
Câţiva ani buni mai târziu (după ce ai zburat în spaţiu ‘n stuff) îţi pică cu tronc un coleg astronaut. Faptul că ai soţ şi trei copii e destul de nesemnificativ (apprently, it usually is), aşa că îi dai înainte cu domnul. Dar ce te faci dacă pe respectivul îl mai place încă o femeie – tot astronaută şi aia? Îţi zic eu: te sui în maşina şi conduci 900 de mile (aproape 1500 km) din Texas (unde stai tu) până în Florida (unde stă aia). Dar nu aşa, oricum, ci cu stil, că de-aia eşti astronaut – respectiv purtând scutece, ca să nu trebuiască să opreşti să te duci la budă.
Feel free să citiţi ultima propoziţie încă o dată. Dacă vi se pare SF (well, mai degrabă stupid thriller) ei bine, guess what, faza e cât se poate de reală. Lisa Nowak, 43 de ani, măritată, trei copii, astronaut cu acte-n regula, peste 12 zile în spaţiu (mostly pe ISS) a străbătut juma’ de ţară ca să-i ia gâtul rivalei în dragoste. Nu se ştie exact dacă vroia să o omoare sau doar să o răpească (şi prob să o omoare pe urmă…) că până la urmă aia a scăpat şi a chemat poliţia. Partea interesanta a poveştii e aia cu scutecele:
During a search of Nowak’s car parked at a motel, the police found a letter, […] latex gloves, opened packages for both a buck knife and pepper spray, […] and diapers. The astronaut explained she had used the latter during the 900-mile (1400-km) drive from her home in Houston, Texas to Orlando so that she would not have to stop to urinate (U.S. shuttle astronauts wear specially designed diapers during launch and re-entry).
Alo, domnii de la NASA! Ce facem dom’le cu oamenii ăştia, aţi ajuns să lăsaţi tot felul de indivizi interesanţi în spaţiu? Că dacă ai ajuns să faci ca tipa asta, păi îţi lipsesc nişte doage dom’le nu glumă… Ce teste psihologice aveţi voi acolo, dacă scapă printre ele unii ca ăştia… O să ajungeţi să trimiteţi echipaje în spaţiu şi să constataţi că unu’ e de fapt piroman şi altuia îi place să apese butoane să vadă ce fac…
III. Anna Nicole Smith
Cum, nu ştiţi cine e Anna Nicole Smith? Staţi liniştiţi, nu-i nici o pagubă. Vă zic eu: e o blondă care acum câţiva ani a pozat în Playboy şi a ieşit playmate of the year. În afară de asta a lucrat într-un strip club unde şi-a întâlnit viitorul soţ, un miliardar de aproape 90 de ani. Iubire maximă, cum numai între un moş plin de bani şi o tinerică voluptoasă poate să fie… Şi ca să vezi, nici un an mai târziu, grandpa dă ortul. Cine moşteneşte averea… păi cine dacă nu văduva îndurerată? Scandaluri, procese, restul familiei moşului încercând să pună mâna pe bani, în timp ce ea explică presei cât de mult l-a iubit. Cred şi eu, pentru nişte miliarde de dolari te iubeşti cu oricine, prospectul că poţi să te ştergi la fund cu bani (literaly) pentru tot restul vieţii e prea atrăgător ca să fie refuzat.
Câţiva ani mai târziu (după ce a rămas cu banii şi a cheltuit mare parte din ei), dom’şoara a pus nişte kile în plus (acum încerc să fiu finuţ, adevărul e mult mai crud) şi a mai intrat şi a mai ieşit de câteva ori în lumina reflectoarelor. După care s-a apucat de cură de slăbire şi – surpriză – kilogramele au disparut ca prin farmec, mulţumită unei pilule-minune: Trimspa. Drept care tipa a devenit spokeperson pt compania producătoare şi a tot apărut în reclame la pilule. Eu am văzut-o anul trecut în nişte postere în metrou, în diverse ipostaze pe plajă. Practic aşa am auzit de ea, abia după aia am aflat de restul poveştii.
Probabil că până acum vă întrebaţi de ce vă wasteuiesc eu timpul povestindu-vă despre dom’şoara asta. Pai să vedeţi, că din păcate, saptămâna trecută tipa a dat colţu’. What’s the big deal? Well, asta mă întreb şi eu…
Joi la muncă. Vine un coleg şi ne zice că a murit Anna Nicole Smith. Ridic din umeri, îmi văd de treabă.
Later, în pauza de masă, la un diner. Ştiri la TV: a murit Anna. Oh well, e o ştire mondena, normal să o dea.
Even later, la un Bank of America. Înăuntru, ditamai plasma TVul fixat pe CNN. Breaking news: a murit Anna Nicole. Wtf? Pe CNN? Isn’t a war going on?
Seara, acasă. Roxana se uită la TV. Cum intru îmi zice “a murit Anna Nicole Smith”. So? Zilnic mor mii de oameni. Cu ce-i asta mai cu moţ?
Mă sui în maşină şi plec spre IKEA. La radio se discută despre ea.
Vineri, news peste tot. Până şi pe unele bloguri din România. Ignore.
Seara, acasă. Toate talk-show-urile importante au acelaşi subiect. Şi programele de ştiri la fel. Încep să îmi pun întrebări… Was she the President or smth?
Sâmbătă dimineaţa, ştiri la TV. Guess the subject.
Plec la apartament, că urma să-mi vină mobila. Găsesc ziare în faţa blocului. Front page news.
Seara, acasă. Ma uit la Scrubs timp de 2 ore pe Comedy Central (that show is funny). Când se termină, dau pe FOX. Special report: Anna Nicole. Schimb pe NBC. Same. Mi-e frică să dau şi pe CNN.
Din franturi, realizez ca e mare scandal cu copilul (are o fetiţă de câteva luni) pt că nu se ştie cine e tatăl. Avea un boyfriend (care zice că el e) dar aşa zic şi alţii. Drept care e tămbălău mare cu stabilirea paternităţii, pt că tatăl va primi custodia copilului, care vine cu ce-a mai rămas din banii moşului. On top of that, media analizează toate aspectele vieţii personale a defunctei, inclusiv ce medicamente lua, ce citea şi… ce avea în frigider când a murit.
Atat de absurdă a ajuns chestia asta încât toate emisiunile de divertisment au ajuns să faca mişto de ei. De ex. aseară am văzut la The Daily Show un comentariu al lui Jon Stewart apropos de faza cu frigiderul. Şi nu oriunde, ci pe CNN 🙂 Vedeţi filmuleţul, merită din plin.
The white stuff came
Ieri dimineaţă, la munca, începeam un post:
În weekend au căzut 11 feet of snow (vreo 3 m şi 35 cm) în upstate New York. În oras, nimic. E 13 februarie şi n-am văzut pic de zăpadă iarna asta. Well, technically a nins până acum de 2 ori vreo juma’ de minut, fără să se pună nimic, aşa că nu se pune. Vă anunţ când ajunge şi la mine.
Eh, uite că a ajuns: aseară a început să ningă şi nu s-a oprit până azi la prânz. Dimineaţă chiar era naşpă (vânt puternic, fulgi îngheţaţi) dar mai târziu s-a liniştit. Bine că n-a nins deloc toată iarna şi tocmai în săptămâna în care trebuie să îmi car lucrurile în noua casă dă cu snow stormu’.
PS. Pentru cine nu ştie, titlul e un vers dintr-o poezie celebră 😉
Thank you, GMail
Ieri contul meu de GMail afişa triumfător You are currently using 2796 MB (99%) of your 2816 MB., drept care aseară am început să sap prin mailurile vechi (respectiv alea cu attachments) să văd ce pot să şterg. Too bad că n-are ăsta funcţie de search după dimensiunea attachmentului, să-mi fi făcut viaţa mai uşoară. În fine, am şters vreo 30-40 mailuri (cu poze şi MP3uri) şi am eliberat vreo 200 mb.
Vin azi la muncă, dau să mă loghez, nimic. Verific parola, încerc din nou, nimic. Finally mă duc la help şi citesc:
If we detect abnormal usage that may indicate that your account has been compromised, we may temporarily disable access. It will take between one minute and 24 hours for access to be reinstated, depending on the behaviour detected by our system.
Abnormal usage includes, but is not limited to:
– Receiving, deleting, or POPing out large amounts of mail in a short period of time.
……
So, ori nu şterg mailuri până se umple contul şi nu mai pot să primesc mail nou, ori le şterg şi mi-l lockuiesc. Choices, choices…
VD
Ca să nu uit, aş dori să-i “felicit” pe toţi domnii care aleargă la ora asta să cumpere cine ştie ce crapuri pt mâine să le dea la gagică/nevastă/amantă. Ha, ha, suckers! 😀
Screwing around
…and nailing too 😀
Sâmbătă – Delivery
Am ajuns la apartament pe la 10, când începea time window-ul pe care mi-l dăduseră ăia de la Sleepy’s pt saltea (10-2). Şi patul tot cam în perioada asta trebuia să vină, iar restul chestiilor (de la IKEA) mai târziu, între 1 şi 5.
Mi-am petrecut dimineaţa curăţând frigiderul şi jucându-mă cu noul aspirator. Care e un fel de OZN, mă mir ca nu ştie şi să facă cartofi prăjiti în timp ce aspiri că în rest face de toate. Puţin cam noisy, dar deh, it’s worth it if it has a good sucking.
Pe la prânz au venit salteaua şi patul aşa că m-am pus pe despachetat perne, lenjerie de pat, etc şi să le pun pe fiecare unde trebuie. Noptierele le-am lăsat în sufragerie ca să avem loc a doua zi când urma să montăm dulapurile de la IKEA. Care au venit şi ele pe la 3, împachetate frumos în cutii. Le-am dus în dormitor şi le-am lăsat să se odihnească până a doua zi.
Duminică – Assembly
Bogdi se oferise mai de mult să mă ajute la asamblare şi ieri – în timp ce aşteptam mobila – l-am recrutat şi pe Francis. Cum Roxana mă lăsase fără maşina, Francis a trecut să mă ia de dimineaţă şi a adus-o şi pe Audrey să ne ţină companie. Cum nu apucasem nici unii din noi să mâncăm, am fost să-l luam pe Bogdi (care a venit şi cu Renee) şi am mers să luăm breakfast la un diner în Astoria.
Pe la 11 eram pe baricade. Pregatit tools-urile, desfăcut pachetele, întins bucăţile, citit instrucţiunile, all the works. Audrey ne-a făcut poze. Not for long tho, că s-a plictisit şi s-a dus în living să citească.
So, fast forward: frame, back panel, uşi, sertare. Dă-i cu şurubleniţa, dă-i cu ciocanul. Haven’t nailed anything in a while, so i was kinda enthusiastic.
După ce am terminat cu dulapurile, am trecut la corpul cu sertare.
Şi l-am pus frumos între cele două. Băieţii trag de mine să-mi pun televizor, dar n-am chef de TV şi în dormitor. Oricum am de gând să-mi iau un TV mare cât pentru toată casa :p
And that was it. Am mai stat vreo oră after făcând planuri pentru sufragerie – cum trag prelungitoarele, cum pun lumina, cum aşez mobila – după care ne-am cărat fiecare pe la casele lor. Overall, a very productive day. Şi, spre surprinderea mea, IKEA nu au mai greşit conţinutul cutiilor ca altă dată…
Yeey, am bedroom!