Into the labyrinth
Joi seara am fost cu Francis şi Yacine la Pan’s Labyrinth (IMDb | Official Site | Trailer). 
Foarte drăguţ filmul, şi interesant ca poveste şi prezentare.
Acţiunea se petrece în Spania fascistă, undeva în inima munţilor, unde o fetiţă îşi trăieşte fantezia, suprapusă brutal peste realitatea crudă. Filmul e catalogat “o poveste pentru adulţi” şi cam asta e (also prea violent şi sângeros pt copii) şi a luat o tonă de premii (vedeţi site-ul). Vi-l recomand pentru efectele de imagine şi pentru poveste.
Şi apropos de postul precedent, că văd că se agită lumea, am un filmuleţ de când am fost în Canada, starring Roxy & me. Nu mai ascultaţi cântecelul ăla că aşa o să ajungeţi. Enjoy 🙂
World of Warcraft
Disclaimer: Acest post conţine imagini cu caracter explicit legate de World of Warcraft şi de expansion-ul Burning Crusade, nerecomandate minorilor, obsedaţilor de WoW şi mai ales acelora care şi-au precomandat expansion-ul şi au aflat că îl vor primi abia peste câteva luni. Autorul nu-şi asumă nici o răspundere pentru actele de violenţă rezultate din citirea acestui post, incluzând băgatul unghiei în gât, datul cu tesla în… ştiţi voi unde sau maltratarea animalelor de companie.
Dragii moşului, povestea noastră începe acum aproape doi ani, cu puţin timp înainte să las casa şi masa şi să vin în State. Pe vremea aia aveam doar vreo 3 prieteni care jucau WoW şi care au încercat să mă corupă şi pe mine dându-mi un trial de 10 zile. Recunosc, mi-a plăcut. A fost fun timp de alea 10 zile, mai ales că erau cam cu vreo săptămână-două înainte să plec peste ocean şi deci aveam tot timpul la dispoziţie. Când trial-ul s-a terminat, am dat frumos uninstall şi asta a fost tot.
În State, pentru o perioadă de vreo două luni la început, n-am avut nimic de făcut. Încă nu aveam job, deci timp berechet. Din păcate, nu pot spune acelaşi lucru şi despre bani, care se duceau încet-încet. Therefore, nu-mi ardea să-i arunc pe jocuri. Când mi-am găsit job, situaţia s-a inversat, în sensul că aveam bani dar nu mai aveam timp…
Cam tot pe atunci am descoperit eBay-ul şi am început să-mi iau tot felul de jocuri vechi pe care nu le mai aveam (sau erau vreo ediţie specială). Că veni vorba, eu am o mare slăbiciune pt orice chestie (se aplică mai ales la jocuri şi DVDuri cu filme) care e Special Edition, Collector’s Edition, Ultimate Edition sau ceva de genu’ ăsta. Mă mănâncă pe mine undeva când le vad şi dacă e să cumpăr jocul sau filmul, sigur voi lua ediţia mai şmechera în loc de aia basic (de obicei pt vreo 5-10$ în plus, ceea ce nu-i mare lucru). Acum, ce primesc variază de la caz la caz – la filme e de obicei un disc în plus cu tot felul de extras, alternate endings, deleted scenes, iar la jocuri sunt chestii gen postere, un CD cu soundtrack-ul, Art Book (absolut bestiale la unele), DVD cu making of, in-game items şi eventual hărţi/soldăţei/cartonaşe colorate… Check out de ex: WarCraft III, Guild Wars, City of Villains, Age of Empires III sau Oblivion.
(Ca o paranteză, sunt atât de maniac după chestiile astea încât prietenii de aici au ajuns să facă mişto de mine că dacă o să văd o tipă cu tricou pe care scrie Collector’s Edition, o iau de nevastă… Nu zic nu, depinde de bonusuri :D)
Revenind la oile noastre… Mă apucă la un moment dat cheful de WoW (cred că la sugestia prietenilor din Rom) şi cum ştiam că a apărut un Collector’s Edition, dă-i cu searchul pe net. Surpriză! Blizzardu’ a scos un nr limitat de CE (respectiv 75,000 în întreaga lume) şi evident că toate sunt sold out. Aşa că merg pe eBay… unde o găsesc, la preţuri între 300 şi 500 de dolari (600 pe Amazon).
…respiraţi adânc până vă reveniţi…
Mă refer la cutii noi, sigilate, ca să poţi folosi contul special care e inclus. De menţionat că preţul original era de 75$. Trăiască economia de piaţă!
Acum, pe mine cam începuse să mă roadă, că mă uitam la ce conţine cutia şi îmi cam făceau cu ochiul 😉 Aşa că, după ce am îngropat conştiinţa şi common sense-ul în explicaţii că “merită”, si cu ocazia unui bonus de la muncă, am cumpărat jucaria pt 300$.
…respiraţi, respiraţi…
Când mi-a ajuns pachetul acasă, common sense-ul mi-a kickuit brain-ul până l-a scos din reverie, de m-am uitat lung la cutie şi am zis că dă-l în mă-sa de joc, nu merită 300$… Aşa că am păstrat-o, sigilată, pentru vremuri mai bune. Mai bune din punct de vedere financiar vreau să zic.
Fast-forward 6 luni mai tarziu. Mă uitam pe Amazon la un CE de Guild Wars şi site-ul mi l-a recomandat şi pe cel de WoW. Preţul pt o cutie nouă, sigilată? 1.400$
O mie patru sute de dolari pt un joc nenorocit!
Am venit acasa, am mângâiat cutia care stă liniştită la mine în dulap şi mi-am zis că o s-o ţin ca pe o sticlă de vin bun – cu cât trece mai mult timp, cu atât mai bine. Între timp am luat şi un strategy guide şi un atlas, pe care tot sigilat îl ţin.
Fast-forward again până acum vreo 3 luni, când abia mă întorsesem în State. Aveam pus Collector’s Edition-ul de Burning Crusade în wish list, şi Amazonu’ m-a anunţat imediat ce a început să accepte preorders. Am comandat una, plus un strategy guide. După care mă mai gândesc un pic şi mai comand una, să fie, ca poate mă apuc să mă joc. A doua zi erau sold out.
Între timp Blizzardu’ a tot amânat expansion-ul, şi de fiecare dată Amazonul mi-a trimis un mail că să stau liniştit, îmi shipuiesc cutiile imediat ce sunt available. Chestie care s-a întâmplat în weekend, când mi-au scris că sunt on my way, cu delivery on January 16.
So, vin azi acasă şi găsesc două pachete de la Amazon (că făcusem 2 orders), cu două Collector’s Edition-uri şi un strategy guide. Sunt absolut sigur că nu o să mă ating de ele, vor sta frumuşel în dulap lângă surata mai mare, să crească. Şi când timpul va fi potrivit, o să le dau la alţi colecţionari ca mine (mai nebuni se pare), care văd că dau sute şi mii de dolari pe jocu’ ăsta.
House plan
As promised…
Cumpăr timp. Plătesc bine.
Speram să fac rost de mobilă până la sfârşitul lui ianuarie (măcar pat şi ceva şifoniere pt haine) ca să mă pot muta să nu mai plătesc chirie în ambele părţi. Asta implica luat câteva zile libere sau cel puţin plecat de la muncă mai devreme. Dar, ţeapă. Proiectul la care lucrez (un API pt distribuţie de mobile content) şi care era iniţial estimat la câteva luni bune de lucru, a fost requestuit de nişte parteneri care vor un demo funcţional până la sfârşitul lunii. În două săptămâni, that is. Aşa că în loc să plec mai devreme, o să stau mai mult… Adevăru’ e că nu cred că putem să avem ceva funcţional aşa repede, dar I’ll do my best.
PS. Care se voluntariază să stea la mine acasă să aştepte mobila?
Chinese buffet
So today am fost toată ziua după mobilă. Întâi la Levitz (un chain mare de furniture), apoi la IKEA, în Long Island. Cu o pauză la prânz când am fost să mănânc la mătuşa Roxanei.
Am făcut o grămadă de poze la mobilă (ca să mă uit la ele în detaliu acasă) şi am găsit destule lucruri care să-mi placă. O să mă mai uit şi weekend-ul viitor probabil să văd ce mai e şi prin alte părţi (că în timpul săptămânii sigur nu o să am timp) şi le cumpăr.
Oh well, când eram la IKEA m-a sunat Francis că dacă tot sunt în Long Island să mergem la un bufet chinezesc de care tot îmi povestise – East Buffet. So, el a venit cu Audrey şi l-am chemat şi pe Ethan că stă relativ aproape. Foarte marfă restaurantul, am încercat tot felul de chestii cunoscute şi mai puţin cunoscute…
Yup, that’s a crab leg over there in the first pic. Francis a luat şi oysters, dar noi restul n-am avut curaj. Mai ales că ne-a zis că au gustul exact cum te-ai aştepta să-l aibă, şi la cum arată… brrr.
Ca desert eu am băgat nişte fructe, tapioca soup şi mango pudding (yummy). Şi îngheţată, dar p’aia n-am mai putut să o termin. Apoi, cu burţile pline, ne-am întors şi noi la casele noastre.
Homewarming Saturday
Nu vă speriaţi, nu la mine acasă (unde nu e încă nimic), ci la nişte prieteni. În Jersey. Respectiv Roman şi Jennifer, care s-au mutat acolo luna trecută.
Cum Rob venea şi el cu maşina (că trebuia s-o aducă şi pe aia mică) am venit cu el şi cu Nikky. Am ajuns pe la 1 jumate acolo şi i-am aşteptat şi pe ceilalţi (Bogdi, Renee, Linh şi Miguel).
Cum era şi normal, atracţia principală a constituit-o Avery (the baby), mai ales pt gagici. Şi dă-i şi pupă-l, joacă-te cu el, fă-l să râdă, etc. Copilu’ n-avea nici o treabă, fiind fascinat de TV.
Pe la 2 am mers cu băieţii să ridicăm mâncarea, respectiv două platouri imense de sushi. Care a fost excelent, btw. Cum Jennifer tocmai îşi luase o maşină nouă (un Subaru) am facut un drive-test cu ea. Concluzia e ca tracţiunea integrală rulz!
Ultima poză e cu nr. de înmatriculare al lui Bogdi, de se prinde lumea că e român 🙂 Lumea care ştie româneşte that is. Oh, and here’s the food:
Ne-am jucat şi cu porcuşorul de guineea – îl cheamă Basil – care s-a arătat foarte încântat de atenţia acordată.
And so on and so forth. Mâncare din belşug (Roman găteşte excelent), băutură (de care nu ne-am prea atins) şi alte chestii. Spre seară am jucat mima vreo două ore (boys against girls, as usual) şi pe urmă Roman mi-a arătat ce se mai joacă pe calc.
Eu cu Bogdi, Renee şi Miguel am plecat pe la 9 (restul plecaseră mai devreme ca să culce bebe-ul) şi la 10 fără ceva eram acasă. M-am apucat să fac un house plan în Visio după schiţele pe care mi le făcusem ca să îl am a doua zi când mă duceam la uitat după mobilă, dar la un moment dat mi-am adus aminte că nu mai am cerneală la imprimantă aşa că am amânat proiectul. Staţi liniştiţi că o să-l pun pe net când e gata.
