Video Games Saturday, part two
Odată ajunşi, în formaţie completă, am început să set up calculatoarele. Francis, Ethan şi Yacine îşi aduseseră laptopurile, iar eu şi Eugene am folosit două calculatoare de-ale lui Fitim (are vreo 4 acasă, ca sunt tot atâţia fraţi). Francis îşi adusese Xboxu’ (360) aşa că l-am montat la Fitim în cameră şi ne-am dat un pic cu Gears of War.
Unul din fraţii lui Fitim e în beta-ul de Burning Crusade, aşa că a făcut un tur pe-acolo să ne arate oraşele şi împrejurimile.
După care am dat-o pe StarCraft. Şi dă-i şi luptă, dă-i şi omoară. 2v4: Eug şi Fitim contra Francis, Ethan, Yacine şi myself, cum jucam (în vremurile bune) la Innovation Ads. Dacă nu v-am povestit până acum, ar trebui să menţionez că ăia doi rup orice mişcă la SC, poate cu excepţia unor coreeni 🙂
În prima partidă ne-au călcat pe cap, ce-i drept nici eu, nici Yacine nu mai jucasem SC de la IA încoace (that’s about 6 months). La a doua ne-am mai revenit şi s-a mai egalat scorul, iar pe urmă we had our revenge.
Când ne-am plictisit am trecut în sufragerie să ne jucăm pe ultima achiziţie a familiei lui Fitim: un plasma TV de 50″ (127 cm, that is). HDTV, of course. Am început cu Dead or Alive 4 (un fighting game pretty crappy, dar cu skanky dressed chicks) şi apoi am trecut la Gears.
Băi oameni buni, aşa ceva n-am văzut în viaţa mea. Auzisem de joc că e super mişto, ştiam că a luat absolut orice premiu posibil (e Game of the Year pe toate site-urile de jocuri) dar să-l vad jucat, în HiDef, pe ditamai ecranul, depăşeşte orice imaginaţie… Grafică excepţională, feeling şi gameplay excelent, violenţă maximă (e rated M – mature, ofc). Freakin’ unbelievable…
Am nişte poze, dar n-aveţi cum să inţelegeţi cât de mişto poate să fie până nu-l vedeţi. În HD. It just can’t be described… Şi se poate juca şi multiplayer pe o singură consolă, atât deathmatch/ctf cât şi campania.
Am şi două filme micuţe, cu Fitim care încerca să-l omoare pe unu’ cu chainsaw-ul. În primul (2,3 mb) şi-o ia, dar în al doilea (3,7 mb) reuşeşte. Again, nu mă aştept să fiţi impresionaţi prea tare, calitatea filmuleţelor fiind prea slabă… Trust me, you just had to be there.
La un moment dat ne-a venit pizza comandată şi am făcut o pauză de joace, aşa că mâncat şi ne-am uitat la Snatch.
După care, altă atracţie: Nintendo Wii. Dacă nu ştiţi ce-i aia (să vă fie ruşine), înseamnă că postul ăsta nu-i pt voi. Ne-am jucat Wii Sports – box şi tenis – şi puţin Legend of Zelda: Twilight Princess. Foarte fun jocurile, în stilul clasic Nintendo: accentul mai puţin pe grafică şi efecte şi mai mult pe gameplay şi fun.
Când ni s-a luat de exerciţii fizice cu Wiimote-ul, am trecut la lucruri mai paşnice. Eu şi cu Ethan tot vorbisem zilele trecute despre Magic: The Gathering şi stabilisem să ne aducem amândoi cărţile să jucăm la Fitim. El a jucat Magic la începutul liceului şi are numai cărţi vechi – 3rd, 4th, Homelands, Portal, etc. Eu unul m-am trezit că am toate deckurile marfă în România, aşa că am jucat cu două preconstructed-uri, unul de Mirrodin, cu artefacte şi unul de Ravnica, alb-verde. Cu primul l-am cam făcut fără probleme, că nu avea atât de multe cărţi anti-artefact, dar cu celalalt mi-a făcut faţă. Finally, după vreo 4 partide i-am tutorizat pe Eugene şi Francis că vroiau şi ei să încerce.
Tot văzându-ne pe noi că ne jucăm cu cărţi, fratelui lui Fitim i-a venit ideea să jucăm poker aşa că s-a cărat să cumpere cărţi şi chips. Timp în care noi am mai băgat nişte SC, de data asta Free For All.
Am jucat şi poker – Texas Hold’Em (adică cel mai răspândit tip la ora actuală, care se joacă şi în Casino Royale dacă aţi văzut filmul), şi a fost mai fun decât mă aşteptam. Prob. pt că eram şi mulţi…
Ethan şi Eugene au plecat pe la 11 (Eug trebuia să ajungă acasă la nevastă, he he) iar eu cu Francis şi Yacine am mai rămas până la 12, mai ales că fusesem ademeniţi cu mâncare. Respectiv mama lui Fitim ne-a făcut nişte copane de pui la cuptor, cu cartofi, de ne-am lins degetele. Cine zice ca gamingu’ ţine de foame trebuia să ne vadă pe noi înfulecând ca nemâncaţii 🙂
Finally la 12 am ridicat şi noi tabară şi am luat-o spre casele noastre. Întâi l-am dropuit pe Yacine în Manhattan şi apoi pe mine acasă, pe la 1 jumate. Nu prea aveam somn aşa că am stat până pe la 3 sortând filme să le trag pe DVDuri.
One last note: dacă nu aş ştii că trebuie să mă mut şi că o să-mi trebuiască o grămada de bani pt asta, m-aş fi dus a două zi la Best Buy şi mă întorceam cu un Xbox 360 şi Gears of War. Şi cu prima ocazie, un HDTV. Yup, it’s that good…
Video Games Saturday, part one
(getting there, that is…)
Francis a venit pe la 10 şi ceva să mă ridice. Am luat-o pe Queens Boulevard, spre Queensboro Bridge şi de acolo în Manhattan. Eu unu’ am făcut poze tot drumul, mai ceva ca un turist japonez. (btw, am văzut că nimeni nu citeşte descrierile, aşa că nu mă mai obosesc. Oricum sunt mult prea multe poze :p )
L-am ridicat şi pe Yacine şi am mers să băgăm ceva la ghiozdan că niciunul din noi nu mâncase nimic.
Finally am luat-o spre Jersey, în sus pe FDR North, apoi over George Washington bridge. De acolo, NJ Turnpike până în Hackensack, unde stă Fitim.
Taken
Title says it all.
Vineri o să mă duc să fac măsurători ca să pot să încep să mă uit după mobilă. Prob. o să fac nişte poze atunci, so stay tuned. În weekend o să mă duc pe la furniture stores să văd ce găsesc. Poate chiar IKEA, că Roxana e plecată şi o să am maşina la dispoziţie.
Found smth
Astăzi trebuia sa pun un ditamai post despre weekend, mai exact despre sâmbătă când am fost la Fitim la un LAN Party. Probabil or să iasa două posturi, că am făcut o tonă de poze ‘n stuff. Dar am fost să văd un apartament în Astoria şi n-am mai apucat.
Well, o să-l iau. E destul de spaţios, convenabil (atât ca location cât şi ca preţ) şi e available începând cu weekend-ul care vine. Practic cam totul îmi convine, cu o excepţie (care trebuie să recunosc că mă cam doare): sufrageria nu are lumină. As in bec, lustră, whatever. Chestie care e destul de comună pe aici (am tot văzut apartamente aşa), mai ales la clădirile vechi. Lumea mi-a zis că se rezolvă cu 1-2 lampadare, so I guess I’ll do that. Prob. că o să vorbesc mâine şi cu ai mei să mai get an oppinion şi după muncă mă duc să semnez actele.
Naked Six
Mă întorceam eu cuminte acasă duminică seara şi văd în staţia de metrou Playboyu pe februarie, cu dom’şoara Tricia Helfer (Number 6 din Battlestar Galactica) pe copertă. So, ca orice fan BSG care se respectă, am achiziţionat revistuţa, din motive pur… academice. Well, personal o prefer pe cealaltă gagică (Grace Park), dar nu ma plâng nici de No. 6 😉
Btw, ambele domnişoare fac parte din castul de Command & Conquer 3: Tiberium Wars (Tricia a fost şi în Tiberian Sun, pe post de mâna dreaptă a lui Kane), so am un motiv în plus să look forward to it 🙂
Moviez
So, în fiecare dimineaţă şi seară, cât sunt în metrou, mă uit la căte un film pe PSP. Here’s a short rundown:
- An Inconvenient Truth – Film documentar, despre global warming şi cum ne distrugem noi environmentul. This sums it up pretty well. Sunt mai multe de spus despre filmul ăsta (şi mai ales despre reacţiile la el) şi cum mă interesează subiectul, o să scriu un post separat. “Once and for all!” 🙂
- Good Night, and Good Luck – Foarte mişto filmul, despre anii 50 în America, când n-aveau ceva mai bun de făcut decât să vâneze comunişti. Este un film despre puterea de manipulare a mass-media (TV that is) şi atrage atenţia asupra controlului exercitat de corporaţii. I’ll mention this again too.
- Napoleon Dynamite – Cult movie în America, mie mi s-a părut o porcărie. Dar rău de tot, nu aşa, l-aş catapulta direct in My Top 10 Worst Movies. Poate văzut cu gaşca, după bere, să meargă. Too late: for me, it sucked.
- Grandma’s Boy – Comedioară brainless despre un game tester. Făcut evident la stilul holywoodian, unde calculatoarele vorbesc cu tine şi software development-ul e o chestie care se face rotind cuburi şi cifre pe ecran (vezi Hackers, Password: Swordfish şi alte genre classics). Legătură cu realitatea: 0. Amuzament: 5-10%.
- America: From Freedom to Fascism – Un documentar despre IRS (adică Fiscul, pt cine nu ştie ce-i aia). Premiza e că de fapt nu există lege care să te oblige să plateşti taxe (ca persoană privată) şi că de fapt sunt nişte manevre ale guvernului la mijloc. Mă rog, conspiracy movie. Ce-i mai trist e că investigând chestia asta, reporterii se trezesc că “land of the free” nu e chiar atât de free pe cât credeau…
- Clerks – Alt comedy cult movie, de prin ’94. Vag ok, nu mi s-a parut chiar super, dar pt un independent movie e bunicel. Also, ăsta a fost primul film în care au apărut Jay and Silent Bob 🙂
- Clerks II – Sequel-ul mi s-a părut mai mişto decât primul. E făcut anul trecut, cu aceleaşi personaje principale şi same kind of humour. Chiar l-aş recomanda pe post de comedie brainless (á la Jay and Silent Bob strike back), cu toate că ideal ar trebui să-l fi văzut şi pe primul ca să pricepeţi the references. Dar merge şi fără.
Ar mai fi de menţionat că vineri trebuia să merg la un stand-up comedy cu Bogdi, Renee, Linh, Roxana şi Slava dar aproape toată lumea a cancelat aşa că am ajuns doar eu cu Roxana şi cu Linh la un film. A chick flick, to be more precise. La care mi-am blestemat zilele de am ajuns să dau SMSuri la prieteni cu “I want to die” şi “Please kill me”, poate-poate scap. N-a fost să fie 🙁
Acum, la modul serios, filmul e o capodoperă. Pt gagici. În sensul că are absolut toate clişeele la care femeile reacţionează şi în care se pot regăsi. Dom’le are de toate filmu ăsta: aventură, romance, dragoste la prima vedere, probleme de self esteem (ce sunt rezolvate, ofc), carieră, a nice guy, a sexy guy, small and cute animals, a story from the past, a luxurious home, a small & cosy home, sex (nu vă bucuraţi, se întâmplă sub pătură, cu protagoniştii semi-îmbrăcaţi. No really acum, când aţi făcut ultima dată sex cu partenerul *în pat* şi la sfârşit aveaţi sutienu’ pe voi??), small and cute children, overcoming problems, recognition, etc… Practic nu cunosc nici o femeie care să nu se încadreze în cel puţin una din categoriile pe care mi le enumără filmul ăsta. Până şi Roxana şi Linh – care se dau “above chick flicks” – au comentat că nu le-a plăcut după care 5 minute mai târziu chicoteau ce drăguţ e Jude Law… Oricum eu le-am zis că îmi sunt datoare un film all-action, fără dialog, cu explozii, bătai şi sex din belşug, ca să echivaleze cu ce-am suportat. Şi dacă nu mă credeţi, check out some quotes…
After lunch…
Azi, lunch cu băieţii şi Sandira, la Adrienne’s. Pizza. Pe drumul de întoarcere, ce să este oare? Este două peşte, zice poezia, dar la mine n-a fost peşte, a fost Lamborghini:
Also, pics pt arhitectură. Cu clădiri. Sau mai exact, cu chestii de pe clădiri. Ultima e de la mine din lobby.
Last but not least, trei poze cu infractorii. Sau împricinaţii. Sau cum vreţi să ne ziceţi.
New Year
Şi a venit şi ultima zi din an…
Am fost acasă toată ziua şi-am stat cu lumea pe Yahoo şi Skype. De pe la 3 (10 pm în România) până la 8, când am plecat şi eu la Bogdi. Vorbisem cu el şi Renee, şi cum nici unii dintre noi nu îşi găsiseră altceva mai bun de făcut (as in a party or smth) stabilisem că îl facem împreună, la el acasă. Când am plecat încolo eram cam întors pe dos, odată că mi se făcuse dor de ţară şi de prieteni (care au petrecut de mama focului) şi mai mă şi enervasem cu Roxana (dar asta e altă poveste), dar odată ajuns mi-a trecut repede. Aşa că a fost o noapte reuşită, m-am simţit foarte bine şi am avut parte de un revelion nice & quiet.
Aveam o tonă de mâncare lăsată de maică-sa, dar noi nici nu ne-am atins de ea. Instead am comandat sushi şi ne-am îndopat cu ciocolată 🙂
Pe la vreo 1 şi ceva ne-au vizitat Roman (un prieten de-al lui Bogdi, pe care îl cunosc şi eu) cu prietena şi am stat la poveşti despre urgenţe medicale şi prim ajutor. Yep, he’s a doctor. E drept, de vină era o emisiune la TV peste care dădusem întâmplător, cu tot felu’ de accidente care de care mai naşpă. Asta aşa, ca să începem anul cu bine 😀
Puteţi admira în poze un Ferrari F1 de 61 cm, atât de complex şi mişto realizat că nu mai poţi să-l consideri “jucărie”. Are suspensii, transmisie, working steering wheel, toate realizate din piese de LEGO. Really, really cool. (Am şi un filmuleţ cu maşinuţa, dar e cam mare şi mi-e lene să-l uploadez.)
Pe la 3 şi ceva am tras pe dreapta. Am dormit până pe la 12, după care am rămas în continuare la ei, ca n-aveam altceva de făcut acasă. Adusesem cu mine nişte filme, aşa că după masă am vazut (again, în cazul meu) Lucky Number Slevin. Unsurprisingly, le-a placut.
I guess that’s about it. Seara acasă mi-am instalat câteva jocuri (pe care le luasem mai de mult şi de care n-am avut timp să mă ocup) şi mi-am petrecut câteva ore cu ele. Întâi câteva skirmishuri în WarHammer 40,000: Dark Crusade (bestial), apoi un pic de Age of Empires III: The War Chiefs (so-so) şi în final ceva Guild Wars: Nightfall (yummy). Feels good to play again, nu mai avusesem timp pt asta de săptămâni bune. Sper să mă ţină tot anul 😀
PS. Ca bonus, vă pun şi trei poze de la Christmas Party-ul pe care l-am avut cu firma (well, technically doar ultima e de la party, primele două sunt de la noi de la muncă), că astăzi am făcut rost de ele de la Sandira.
