Blame Canada!

[temporary post]

I’m out for the next few days, visiting our favorite Canadian girl. So there’ll be no posts or stuff till next week. Happy Thanksgiving! (4 day weekend, baby :D)

[cue in SouthPark music…]

…And first days at the new one

OK, e timpul să vă zic şi câteva cuvinte despre noul job. Compania se numeşte FlyCell, se ocupă cu mobile content delivery (mostly wallpapers, ringtones, games pt telefoane mobile) şi e de fapt un branch al unei companii italiene. Sunt pe piaţa americană de vreo 2 ani şi urmează să se extindă în încă vreo 3 ţări. Fiind ditamai multinaţionala au o gramadă de structuri IT, baze de date cu content multi-lingv, platforme de delivery customizabile în funcţie de tehnologii şi carriers, site-uri, etc. Pentru început eu o să lucrez la noua versiune a site-ului pt US şi mai departe mai vedem.

Luni m-am prezentat la 9 la adresa nouă (120 Broadway, chiar lângă Borders-ul care se vede într-unul din headere, şi vis-a-vis de Trinity Church) şi am constatat că îmi trebuie legitimaţie ca să intru în clădire. For now, am luat un visitor pass, până îmi fac ăştia id card. Sus, la noi (et. 15) mă trezesc ca îmi trebuie o chestie şi pt uşa de la firmă, că şi aia se deschide doar cu pass. Aşa că o sun pe Sandira (secretara/HR/etc, cu care îmi aranjasem interviul acum 2 săpt.) să vină să-mi deshidă şi mie uşa. Mi-a dat o jucărie cu RFID pt de-acum încolo, am stat cu ea un pic să semnez hârţogăraie şi apoi mi-am luat în primire biroul, lângă Fitim. Pentru început m-am jucat cu nişte telefoane (avem o grămadă de tel de test ca să verificăm site-urile) şi m-am plimbat pe site-ul vechi să vad ce şi cum. Am avut o şedinţă de vreo jumate de oră cu şeful meu (italian get-beget – adică din ăla care arată a gigolo – pe care îl cheama Cristian) în care mi-a explicat care sunt tehnologiile care se folosesc în US, cum comunicăm cu carrier-ii, cum facem billingul, etc. Afterwards, Fitim mi-a facut un crash-course în Subversion, chestia de version control pe care o folosim. Super marfa sistemul, nu-mi vine să cred cât ne-ar fi simplificat munca la IA şi de câţi draci ne-ar fi scăpat chestia asta. Dacă lucraţi într-o echipă de programatori, give it a try. It’s a must.

Marţi dimineaţa m-am întâlnit cu Fitim la 9 în faţă la J&R ca să îi luăm un Zune lui Eugene. Well, ţeapă, no Zune la J&R. Am mai băgat capul la Staples şi la un RadioShack cu acelaşi rezultat. Se pare că Microsoftu’ stă cam prost cu deliveries-urile 🙂 Când am ajuns la muncă am vorbit cu Yacine care s-a oferit să meargă la un Best Buy lângă el şi să le ia el, altfel n-aveam nimic să-i dam omului. La prânz ne-am întâlnit cu toţii (au venit şi Francis şi Yacine din uptown) şi am mers la Adrienne’s, o pizzerie de pe lângă noi. Dat cadoul sărbătoritului, făcut poze, tot tacâmul 🙂

După lunch ăştia doi (Fitim şi Eugene adică) şi-au tot lăudat jucăriile (overrated imo, îi bate Appleu’ la fund cel puţin la design şi material, nu ştiu de restul). Eu mi-am făcut de lucru scriind nişte documentaţie (un plan of action pt un proiect pe care mi l-a propus Cristian). Am primit OKul şi de miercuri m-am apucat de lucru.

Joi am adus donuts la muncă, as usual. Mă rog, usual pentru ăia de la IA, nu şi pentru ăştia, care întâi le-au privit circumspect, neînţelegând de unde a apărut o cutie cu 12 free donuts, dar apoi le-au hăpăit fără probleme. La lunch am fost la un restaurant mexican din zonă – Chipotle – şi am băgat nişte burritos, tacos şi chips & salsa. And guac, of course. Ca să ramanem la capitolul mâncare, vineri la munca e “free bagels day” când avem bagels şi cream cheese la discreţie. Un deliciu 😀

Seara am fost cu Bogdi, Rob, Miguel şi Linh la un restaurant românesc – Romanian Garden – şi-apoi la Play, să jucăm biliard. În weekend am continuat tradiţia de ieşit în oraş, well, nu chiar cu cine vroiam eu, dar tot a fost distractiv. Am luat cina la un restaurant argentinian – Barça 18 – cu mâncare foarte bună şi sangria excelentă 😉 apoi am fost prin câteva baruri şi într-un final ne-am “stabilit” într-un club – Lotus – unde-am tras de nişte mojitos până spre midnight, când s-a dezlănţuit lumea. Am stat până pe la vreo 3, după care ne-am cărat acasă.

Duminică am fost la mall, la cumparaturi, iar după-amiaza m-am uitat la Final Fantasy: Advent Children. M-am uitat ce m-am uitat, până am adormit, filmul fiind cam prea lent în anumite părţi. Dar am recuperat seara la animaţiile de pe Fox, mai ales la Family Guy care a fost bestial. Căutaţi episodul 6 din sezonul 6 şi garantez că o să vă distraţi 🙂

Seara primesc un SMS de la Francis (care era cu logodnica în Las Vegas pt o săptămână de relaxation înainte să se căsătorească) că his tax status changed. Am dat un reply cu “Huh?” după care mi-a picat fisa că omu’ just got married 🙂 Am vorbit cu restul baieţilor şi a rămas că-l scoatem în oraş în următoarele zile să-l sărbătorim.

La începutul săptămânii următoare mi-au făcut şi mie badge să pot intra în cladire (începuse să mi se ia de visitor’s pass), respectiv am fost la o tanti undeva pe la etajul 43 să-mi facă poză. Tanti era ocupată, aşa că am stat câteva minute bune admirând pereţii. Într-un final s-a ridicat, dar nu că sa-mi facă mie poza, ci pt că nu i se mişca bine mouse-ul, că se prinsese firul nu-stiu-unde. Şi dă-i şi trage de cabluri până la eliberarea firului de la şoarec. După care au mai urmat câteva minute de artă murală, până când zeii birocraţiei s-au milostivit de mine şi tanti s-a apucat să-mi facă sisifica poză. Care poză, că nu mai mergea camera. După câteva secunde de perplexitate îi sugerez să verifice cablurile, că poate l-a scos din greşeala când umbla la ăla de la mouse. Bingo, avem imagine again. Într-un final îmi trage o poză, nu înainte să-mi zică că ar fi bine să şi zâmbesc… Oh well, măcar am badge. Finally.

După work am fost cu Fitim prin Times Square, la Toys ‘R Us, că vroia să-şi ia Wii. Surprinzător, îl aveau în stoc, dar tot de-aia aveau şi o coadă ce ieşea din magazin şi se întindea vreo 6 blocks. Aşa că ne-am cărat frumuşel. Seara, acasă, mi-am făcut bagajele pt the trip, că joi era Thanksgivingu’ şi aveam 4 zile libere 😀 Canada, here I come!

Last days at the old job…

Miercuri a fost vreme naşpă. Am stat toată ziua şi am scris documentaţie despre scripturile mele, să ştie generaţiile viitoare ce fac şi cu ce se mănâncă. Am luat pranzul cu Fitim şi Ethan la Ulysses, un irish pub de lânga noi, şi am discutat ce să îi luam lui Eugene de ziua lui (care venea vineri). Concluzia a fost că îi luam un Zune, că el şi Fitim sunt tare entuziasmaţi de jucărie şi vor să-şi ia. Drept care am şi făcut un trip până la J&R să vedem dacă putem să pre-order, dar salesmenii de acolo habar-n-aveau pe ce lume erau aşa că a rămas că îl căutam în magazin marţi (când se lansează).

Seara m-am întâlnit cu Francis şi ne-am întors împreună în Queens. Am mers la el acasă, am luat maşina şi am mers la unul din diner-urile noastre preferate, un restaurant malaezian. Ca de obicei mi-am luat nişte roti canai (un fel de pită foarte subţire care se întinge într-un bol cu chicken curry sauce) şi o pearl noodle soup (o supă f. marfă cu noodles, chicken, shrimps, veggies). Good stuff, I missed it those past four months…

După masă ne-am înfipt în mall, la Best Buy, după jocuri. Respectiv Francis vroia Gears of War (pt XBOX 360) care tocmai ieşise şi pe care îl aştepta de săptămâni bune. Are un hype jocul asta, ceva de nedescris… cred c-am auzit mai bine de 10 persoane că îşi iau concediu când iese ca să-l joace. Din câte am înţeles poţi să joci campania într-un mod cooperativ, cu alţi prieteni pe net. În fine, jocul a avut nişte review-uri excelente, am vazut site-uri care i-au dat chiar perfect 10. Eu pe de altă parte aveam o listă mai lungă de chestii pe care le vroiam, printre care GuildWars Nightfall, Dark Messiah of Might & Magic şi Civilization Chronicles. Aşa că am ajuns acasă încărcat de bunătăţi, şi am avut şi timp de ele că Roxana era plecată la boyfriend până duminică.

Joi a trecut super repede. Am adus donuts (pentru ultima oară la IA), frecat menta, m-am uitat după apartamente şi am scris un pic la blog. Ce mai, productivitate maximă. M-a mai sunat var-miu să-mi spună că se dă un party sâmbătă noaptea la ei în Bloomfield şi-am zis că vin.

Vineri, ultima zi, mi-am scos toţi colegii la lunch (am fost la Ulysses), am făcut poze prin birou şi mi-am strâns chestiile. Pe la 6 fără un pic îl văd pe Iain la el în birou şi mă gândesc că ar fi frumos să-i zic bye în persoană (practic n-am apucat deloc să vorbesc cu el de când mi-am dat demisia, trebuia să avem o discuţie luni dar eu am fost acasă, sick). So, mă duc la el şi începe speech-ul (eram pregatit, ştiam de la Francis, Fitim şi Yacine cum o să fie 😀 ): întâi a încercat să mă facă să mă simt guilty turnându-mi în cap toate chestiile pe care le-a facut el pt mine (most notably the work visa) – la care am îinceput să-i enumăr toate chestiile făcute de mine, cu accent pe alea pe care le-am scris din proprie iniţiativă, fără să mi le ceară nimeni, şi care au simplificat enorm munca intregului departament de production. Apoi a dat-o în scuze că mi-a refuzat mărirea, că buget, că chestii, de parcă nu tot el se lăuda cu super profit acum 3 săptămâni. Apoi m-a luat cu zaharelu’, rugându-mă să reconsider, că putem să rezolvăm, că vedem ce facem, cu contra-oferte, etc, la care i-am explicat că am acceptat deja jobul şi eu mă ţin de commitment-uri. A mai tras el de discuţie ce-a mai tras, dar până la urmă a văzut că nu e cazul aşa că mi-a dat nr de tel personal şi mi-a zis să-l sun dacă mă razgândesc. ‘Course I will :p

După discuţie, am plecat spre casă împreună cu câţiva colegi (Ray, Michael şi Jake) pe care îi invitasem la mine să vedem un film. S-au înfiinţat şi o parte din restul – Francis, Fitim şi Yacine – şi am văzut Lucky Number Slevin. De mâncare am băgat nişte pizza de la Dominos, plus barbeque wings şi cheesesticks.

După film am mers la un club din apropiere – Play – şi am jucat nişte biliard timp de vreo 2 ore. Muzică marfă, atmosferă mişto. After, i-am dus pe fiecare la casele lor (le promisesem asta dinainte ca să vină, că unii stau la mama naibii în Jersey), chestie care a durat vreo 2 ore. Ca distanţă, e ca şi cum în România aş fi dus lume acasă pe la Ploieşti şi Buzău, numai că aici sunt mostly autostrade aşa că s-a mers mai repede. Am ajuns acasă la 4 dimineaţa, rupt de oboseală, dar tot a trebuit să mai stau un pic să fac puţină ordine că a doua zi veneau ăia de la cablu.

Respectiv un nene, care a verificat semnalul, l-a tweakuit un pic, mi-a băgat 2 splittere (apprently problema era că semnalul era prea puternic :-/) şi s-a cărat. Yeeeey, am internet!

La prânz am fost la mall să-mi iau de mâncare – e marfă să ai douăzeci de restaurante la 5 minute distanţă 😀 – respectiv some thai stuff: noodles, bbq chicken, chicken curry. Totally yummy, especially the curry. After m-am uitat la nişte Lost şi m-am culcat vreo 3 ore să recuperez noaptea precedentă.

La 7 şi un pic am plecat spre Port Authority (de unde se iau busurile spre Jersey), m-am întâlnit cu var-miu şi iar am stat după bus. Am ajuns în Bloomfield pe la 9 şi dă-i cu party. Booze, music, the whole thing. Inclusiv harţă, că după consumul unei cantităţi apreciabile de alcool, nişte invitaţi (americani) şi doi românaşi au încercat un schimb amiabil de pumni şi picioare în gura, fiind întrerupţi cu greu de restul participanţilor la petrecere. Au urmat o grămadă de faze de şcoală primară, gen vin cu frate-miu, cu tata, cu whatever, cu replici pe măsură. Într-un final partea beligerantă s-a cărat şi au rămas ai noştrii care – în virtutea vitejilor care au evitat o bătaie – au petrecut următoarele ore deliberând cum şi în ce fel îi ardeau ei pe nenorociţi. Bine că nu i-am adus pe Linh, Bogdi şi Renee, că mă rugaseră să-i iau o dată cu mine că sunt curioşi cum arată o petrecere de români. Nu că asta nu ar fi fost elocventă… 🙂

Duminică m-am sculat la 9 şi ceva, am mers să iau busul înapoi în New York şi apoi acasă. M-am oprit la un Dunkin’ Donuts şi mi-am luat un Boston Kreme şi un ice latte pe post de masă de dimineaţă. Am stat pe net până a venit Roxana (aveam de recuperat ultimele două săptămâni) şi apoi am mers la mătuşa ei să mâncăm. După masă am fost să mă tund, apoi la cumpărat mâncare for the following week. Acasă am mai băgat puţin CoH, m-am uitat la animations şi am mai scris la blog.

AdTech ’06

Dumincă m-am sculat târziu, dar tot obosit că am dormit cam prost. Netul făcea figuri în continuare, aşa că nici măcar n-am putut să mă dau pe web în pace. Roxana mergea cu Slava la mătuşa ei (el de obicei lucrează duminica şi de-aia merge singură) aşa că eu am zis pas (io n-am probleme cu tipul, dar am înţeles că el are issues, aşa că mai bine îi las în pace). Am frecat blogul toată ziua, mai scris un pic, mai jucat cu CSSurile… Pe la 3 am încercat să dorm un pic, dar n-am avut prea mare succes.

Seara au fost – finally – desenele pe fox (de la 8 la 10 bagă Simpsons, Family Guy, American Dad şi War at Home), aşa că măcar m-am distrat un pic. Cum Roxana întârzia (după masă se dusesera toţi să vadă Borat) am mâncat nişte resturi de prin casă şi m-am culcat.

Bad idea. Cu resturile mă refer. M-am trezit luni cu nişte crampe de toată frumuseţea, aşa că l-am sunat pe Scott că stau acasă şi lucrez remote. Mă rog, n-am făcut nimic în afară de scris la blog. Seara am dat o tură cu maşina prin Astoria să facem ceva cumpăraturi (de obicei luăm chestii duminica, când plecăm de la mătuşa).

Side-note: ce-nseamnă să ai prieteni – stai o zi acasă că te doare burta şi primeşti SMSuri de la toţi foştii colegi care te întreabă dacă ai nevoie de mâncare, medicamente, anything.

Marţi la muncă, era zi de inaugurare. Pt blogul meu, that is. Dat mail la lume (mi-era lene de scris aşa că a ieşit ceva mai criptic ca de obicei) şi anunţat foşti colegi de facultate (am fost plăcut surprins la începutul anului când persoane de care nu mai ştiam de mult s-au plâns că nu am mai scris nimic în blogul vechi). Ca legile lui Murphy să fie respectate, site-ul a fost picat vreo câteva minute, din motive necunoscute. Dar şi-a revenit repede aşa că a fost ok.

La lunch am fost la mongo, iar după-amiaza m-am delectat cu un episod de southpark (ăla cu scientology). La 6 si un pic, toată firma a ridicat ancora şi am plecat spre party.

Errr… am uitat să vă spun ce-i cu party-ul. So, în fiecare an, firma noastră dă o petrecere (numită AdTech) pentru parteneri, clienţi şi cine mai lucrează cu noi (termenul oficial e “people from the industry”). Anul trecut n-am participat din pacate pt că eram în perioada cu şcoala şi aveam cursuri în ziua respectivă. Am auzit c-a fost drăgut, ştiu că Francis s-a făcut pulbere şi a trebuit să-l ducă Scott acasă.

Revenind, anul ăsta party-ul avea loc într-un club al cărui proprietar e chiar CEOul nostru, Michael. Ca un amănunt interesant, clubul are burlesque shows every night. Adică striptease pe româneşte (mă rog…), dar nu cu frecat de bară, ci à la cabaret. Respectiv vine domnişoara, pune un scaun în mijlocul sălii, între mese, şi începe să danseze pe muzică. Şi încet, încet, mai scapă de câte o hăinuţă (probabil i se face cald de la dans) până rămâne… cum vrea ea sa rămână. De obicei în lenjerie (mai mult sau mai puţin completă).

Pe lângă show-urile de care ziceam, ne-am mai delectat privirile cu o mulţime de invitate (mostly girlfriends/wives din păcate) care au venit îmbrăcate… interesant să zicem, pentru valori foarte slutty ale cuvântului interesant. A certain miss in a blue dress comes into mind, care probabil îşi luase rochia cu vreo 4-5 numere mai mică cred, pentru că suprafaţa de acoperire a anumitor body parts era… ce mai, că nu prea era… Acoperire, that is. Anyway, nobody complained 😀

Nici ospătăriţele n-au fost mai prejos, dar la ele măcar te aşteptai să fie tinere şi drăguţe. S-au tot perindat printre noi şi ne-au adus tot felul de warm appetizers şi alte chestii mici şi bune. Totul free, că de-aia era barul şefului :p De băut am luat nişte vodka & cranberry (trebuie să mai învăţ băuturi că ştiu vreo 2-3 şi numa’ din alea îmi iau… că berea nu-mi prea place). Pe la 11 am ridicat ancora şi am shareuit un taxi cu Scott (el stă oarecum în aceeaşi zona cu mine). Acasă speram că mai apuc să scriu la blog dar am cazut lat.

Paintballin’

La 6 eram în picioare, buimac de somn, şi căutam cu ce să mă îmbrac cât să mă protejez mai bine (hanorac cu glugă ftw). Pe la 7 fără ceva ajunge şi Francis, mă ia pe sus şi o luăm spre Manhattan după Yacine şi Will. Aveţi în dreapta o poză de pe Queens Boulevard, care se temină în Queensboro Bridge, care dă în Manhattan (în stânga se vede Empire State Buildingu’). După ce i-am săltat şi pe băieţi, am luat-o spre Jersey. Prin Holland Tunnel, apoi pe NJ Turnpike, vreo oră. Când ne-am apropiat de locaţie lumea a zbierat că le e foame (eu mâncasem ceva acasă) aşa că am tras pe dreapta la prima chestie disponibilă, respectiv un McDonalds. Cât ăştia au ronţăit chestii de breakfast eu m-am delectat cu un apple pie (mai mişto ca alea din Rom).

Am ajuns într-un final şi la locul de împroşcare cu vopsea. Am făcut joncţiunea cu restul băieţilor – Fitim cu fratele lui, Ethan cu un amic (Lin, cu care am fost şi la pescuit în vară), başca o grămadă de lume de la FlyCell. Practic paintballu’ era o chestie organizată de companie, unde fiecare avea dreptul să-şi aducă oricâţi prieteni vroia. Cu ocazia asta mi-am cunoscut şi câţiva din viitorii colegi.

Ne-am împătrţit în două echipe de câte 10 oameni şi dă-i şi luptă… Pădure, câmpuri amenajate, tranşee, forturi. Deathmatch mostly, dar au fost şi câteva runde de CTF. Am jucat cam 2-3 runde pe un field şi apoi ne mutam la altul. Şi tot aşa până pe la 4 pm, când s-a dat stingerea (din motive de lăsarea întunericului). Rezultate: 2 headshoturi (pe care le-am dat, nu le-am luat :p) şi practic no injuries. Chestie care nu se poate spune despre Francis şi Will, care au plecat fiecare cu ditamai umflătura pe gât.

La plecare ne-a prins o foame din aia apocaliptică, de eram în stare să mâncăm şi pietre. Aşa că punem tehnologia la muncă şi 15 minute mai târziu aveam pe GPSul lui Ethan coordonatele a vreo 5 diner-uri, aflate prin telefon de pe net (de la alt frate de-al lui Fitim). Cum dăm noi să plecăm în trombă spre locurile de înfulecat, constatăm că imediat la ieşirea din field sunt vreo 3 restaurante, aşa că am tras rapid pe dreapta. Am băgat o masă copioasă – şi binemeritată după o zi de militărie – eu cu fish & chips (de când am fost în Anglia tot caut un local care să aibe fish & chips la fel de mişto ca ăia de acolo. am still looking…), restul cu ditamai burgerii (accurately named “bellybusters”). În rest, glume, miştouri, voie bună. În special Ethan a fost ţinta, deoarece avea reputaţia că-şi împuşcă (accidental) colegii de echipă, ceea ce s-a şi întâmplat, Fitim trezindu-se cu o bila de la el în spate…

After am spart gaşca, fiecare cu maşinile lor, şi dă-i spre casă. I-am lăsat pe Will şi Yacine acasă în Manhattan, ocazie cu care eu şi Francis am făcut un pitstop la Starbucks şi-am plecat cu un green frap şi un mocha frap (cam la fel cu ce beau eu, dar cu cafea). Acasă, cu toate că eram rupt de oboseală, green tea-ul şi-a făcut efectul şi m-a ţinut treaz câteva ore bune. Pe care le-am petrecut scriind la blog despre primele zile…

Brainwashing

Acum câteva zile Fitim a descoperit un cântecel nenorocit (un filmuleţ de fapt) şi ni l-a dat şi nouă să spread the joy. La primele ascultări râzi, după care ţi se pare interesant, după care îl asculţi în continuu… Hopefully după ceva timp o să va kick-uiască brainu’ şi o să urle să închideţi nenorocirea. So, for your viewing (and mostly hearing) pleasure, here’s filmul şi mp3-ul cu melodia. Knock yourselves out.

More PC Gamer

PCG scans, episodul 2.

Raising the Flag

Miercuri cum am ajuns la muncă m-am înfiinţat la Scott în birou şi i-am dat vestea cea bună (bună pt mine). M-a pus să fac o scrisoare oficială de resignation, blah-blah, speech cu păreri de rău că plec, etc. Mai tarziu i-a transmis şi lui Iain (preşedintele) că mi-am dat demisia (era în Florida toată săptămâna) şi mi-a spus pe urmă că a primit vestea destul de naşpă… Mai exact, a făcut mişto că un ştia că noi doi suntem un cuplu, că Iain a reacţionat de parcă îl părasea jumătatea. Ah, şi cică vrea să vorbească şi el cu mine, luni când se întoarce.

După-amiază mă trezesc cu un telefon de la o tanti de la H&R Block (o firmă care se ocupă cu taxele anuale către IRS şi unde mi-am făcut eu documentele anul trecut) care-mi zice că anul trecut când mi-am făcut taxele au observat ei că plătisem şi social security taxes, pe care de fapt nu ar fi trebuit să le plătesc şi ca dacă vreau pot să mi le iau înapoi. Normal că am zis că vreau, aşa că după work m-am înfiinţat la ei, bucuros că fac rost de free money. Weeeell, începe tanti să-mi arate harţogăraie, că-mi trebuie asta, asta şi asta, apoi copie după asta, apoi copie după viză, apoi le pun furmos într-un plic (plicu’ mi l-au dat ei :p) şi le trimit la IRS. Şi după câteva luni, daca totul e în regulă, îmi trimit ăia banii. Fun, fun, fun. Cel mai tare moment a fost însă când tipa, după ce a terminat de sporovăit, îmi zice dulceag “and now I will collect from you a hundred dollars”. :O Io, cu gura căscată. Păi bine femeie, io vin aici să-mi daţi voi bani, şi când colo plec cu un plic şi-o listă de hârtii de mailuit, şi mai plătesc şi 100$? wtf! Mă rog, în plic puseseră ei nişte hârtii deja, adică nu era chiar 100$ pt plicu ăla nenorocit, dar tot e rip-off pe faţă…

De acolo am plecat să mă văd cu Francis, să mergem la un film. Mostly pentru că mă rugase Roxana să întârzii în seara asta, for some reason (probabil n-au fost suficiente alea 5 zile cât a stat cu boyfriendu în Puerto Rico şi îi mai trebuie…). So, mă văd cu Francis la Times Square şi mergem la un cinema din apropiere să vedem Flags of our Fathers (IMDb | Official Site | Trailer). WW2 war movie, despre cucerirea insulei Iwo Jima, de pe frontul din Pacific. Povestea se-nvârte în jurul a trei soldaţi care participă la ridicarea steagului pe vârful insulei şi apoi sunt trimişi acasă în America să ţină speechuri şi să ajute la strângerea de fonduri pt război. Therfore filmul e mai mult sentimental decât sângeros, cu problemele ăstora de conştiinţă faţă de mascarada la care erau siliţi să contribuie. Foarte mişto scenele de luptă (alea care sunt), kudos în special pt nave. daca vreţi să vedeţi battleshipuri din WW2 în acţiune, this is the place. Filmul e regizat de Clint Eastwood, dar e produs împreună cu Steven Spielberg, aşa că dacă v-a plăcut Band of Brothers, o să recunoaşteţi câteva teme…

Am ajuns acasă pe la 11, doar ca să constat că netul merge ca dracu (super pierderi de pachete) aşa că l-am băgat undeva şi m-am pus pe instalat Company of Heroes, că tot îmi trezise filmul cheful de WW2. Pt cine nu l-a jucat, e best strategy game of the year peste tot, în PCG i-au dat ăştia cel mai mare scor pt un RTS ever. Jocul e absolut bestial, ca feeling, grafică, sunet, atmosferă, tot. Don’t miss it.

Joi nu s-a întâmplat mai nimic, am dus donuts ca de obicei la muncă, frecat menta, alea-alea. La prânz am ieşit cu baieţii la restaurantul indian, chicken curry ftw. Seara, acasă, a făcut Roxana ceva de mâncare (s-a apucat de gătit în ultimele luni), respectiv nişte peşte şi shrimps. Foarte bun rezultatul, ştie fata ce face. Am sunat la ăia de la Time Warner (provideru de internet) să zbier că nu-mi merge netu şi evident că m-au luat cu scoateţi modemul din priză, cu restartat Windows-ul, cu ipconfig /release şi /renew şi alte frecţii de parcă nu le-aş fi încercat deja pe toate. Într-un final au zis că trimit un tehnician să-mi verifice semnalul, dar puteau ori în timpul săptămânii până în 6 (când nici eu nici Roxana nu suntem acasă) ori abia weekendul viitor. Aşa că am făcut un appointment pentru sâmbăta de peste 2 săpt, între 10 si 2. After, am debarcat în Normandia şi-am capturat Omaha beach şi drumul spre Caen :p.

Vineri era ziua cea mare. Nu pt mine, ci pt tot restul lumii care aştepta cu sufletul la gură premiera la Borat (IMDb | Official Site | Trailer). Ca să vă explic în câteva cuvinte, Borat e unul din personajele lu Sasha Baron Cohen (english comedian) aka Ali G. Personaju’ vine cică din Kazahstan, călătoreşte prin America şi ia interviuri la oameni. Găsiţi pe youtube o grămadă de filmuleţe cu el, din The Ali G Show. So, pt că personaju’ devenise popular, nenea Cohen s-a gândit să facă un film întreg numai cu el. Filmat ca un documentar, e povestea ăstuia care vine în State pentru “Cultural Learnings of America for Make Benefit Glorious Nation of Kazakhstan”. Well, tot americanu’ cu acces la net (şi ăştia e mulţi) ştie de Borat, aşa că toate biletele din ziua premierei se epuizaseră cu o zi înainte. Fortunatley (mă rog…) Yacine se trezise dinainte şi luase bilete pt toată gaşca…

So, vineri seară, eu, Yacine, Francis, Fitim, Michael, Jake şi Ray stăteam la ditamai coada să intram la film. Care film, e funny, nu zic nu, dar parcă nu chiar atât de extraordinar… Toţi ăştia (şi în general publicul american) au fost daţi pe spate (uitaţi-va la scorul pe IMdb dacă nu credeţi), dar pe mine nu m-a impresionat aşa de tare. Poate e şi faptul că e un gen de umor pe care nu prea îl văd ăştia aici, dar cu care eu sunt obşnuit din România. Per total filmul e ok, dar sunt sigur că dacă nu mergeam cu gaşca la el probabil nu mi-ar fi plăcut. Brainless fun movie, pe scurt. A, speaking of Romania, check out the filming locations… 🙂 Adevăru’ e că nu ştiu cum arată Kazahstanu’, da’ mai rău ca un sat de ţigani din România nu are cum să fie…

After the movie, am mers să mâncăm ceva la un diner şi apoi spre casele noastre. A doua zi era programată o ieşire la paintball, aşa c-am încercat să ajungem cât mai repede ca să apucăm să dormim cât de cât. For me, “repede” a însemnat ora 1 am…

Hallow’s Eve

Seara am fost cu Michael, Jake şi Ray să vedem The Halloween Parade. Care (după ce am înotat într-o mare de oameni să ajungem la 6th avenue) s-a dovedit a fi cam lame. Am stat vreo juma’ de oră după care ne-am plictisit. Oricum, atracţia principală nu era pe stradă, ci pe trotuare, unde mai bine de jumate din populaţia New Yorkului defila în tot felu’ de costume şi costumaşe. Am făcut câteva poze, dar au ieşit naşpă calitativ că era noapte şi toată lumea se mişca pe acolo.

Interview

A doua zi, duminică, aveam program de ghid. Îi promisesem Alinei (colega de la SIVECO) că îi arat şi un pic din Queens, că Manhattan-ul îl văzuse destul. Am ridicat-o de la metrou pe la 2 şi am dat o tură prin mall-ul de lângă mine. Am trecut şi pe-acasă, am luat maşina şi am dat o tură prin Astoria (zona în care am stat înainte să ne mutăm aici), unde sunt mulţi greci şi italieni. Am fost să mâncăm ceva la un restaurant grecesc şi am luat un caramel cheesecake pt desert (pe care îl puteţi admira şi voi alături). Ca să vă faceţi o idee cât de imensă e felia aia, vedeţi case-ul de la cameră lângă ea… Pe urmă am făcut ceva cumpărături că tot eram lângă supermarket şi am lăsat-o la metrou. Back home, am făcut puţină ordine prin casă, m-am uitat la Simpsons şi m-am apucat să scanez PC Gamere (o parte le-aţi văzut, restul le postez în curând).

Luni am mers un pic mai devreme la muncă (de formă, că oricum am frecat menta toată ziua) şi i-am zis lui Scott că plec pe la 4:30 că am treabă. La 5 eram la ăia la firmă şi m-am întâlnit cu viitorul şef (un italian, îl cheama tot Cristian) şi cu un senior developer (un hispanic pe nume Jorje). Am discutat noi vreo 15 minute, că ce am mai lucrat, că ce-am făcut dincolo, că de ce plec, etc., după care mi-au pus un test în faţă şi s-au cărat. Ah, şi mi-au cerut să le trimit niste code samples din ce am lucrat. Testul avea întrebări de logică matematică, algoritmi, puţin linux, php şi sql. A durat cam o oră şi zic că am făcut destul de bine. La sfârşit am coborât jos (da mă, ştiu că nu puteam să cobor sus, da’ am coborât 15 etaje, nu trei trepte or smth) unde mă aşteptau Fitim şi Eugene să vadă ce am făcut. Am mai stat un pic şi cu ei şi am tulit-o spre casă. Unde am dat de un nou PC Gamer, cel de pe luna asta, că tot mă bucuram că abia le terminasem pe toate.

Marţi nu mai ţin minte decât că mi-am luat un suc de grapefruit dimineaţa (yum), am mers la lunch cu baieţii la Ulysses (got some hamburgers & fries) şi după amiaza am supt la un green frap. La 6 fără un pic, tocmai când mă pregăteam să plec, mă suna Cristian de la FlyCell şi-mi spune că I got the job. M-a întrebat când pot să încep şi i-am zis două săptămâni, a zis ok şi asta a fost tot.