Chapter -5-

Ehei, ma, baieti, sa reluam deci firul povestirii de marti seara, dupa ce v-am trimis mailu' precedent. Il mai tineti voi minte pe inglishmanu ca statea cu ochii holbati la poze ? Ei bine porcu' s-a apucat la un moment dat sa traga pozele la imprimanta. Nu m-as fi obosit sa va mentionez acest amanunt daca mai tarziu nu ne-am fi confruntat cu implicatiile acestei chestii. Adica la un moment dat imi cere Alex mailu pe care vi l-am dat voua, si pentru ca ii era lene, se apuca sa-l traga la imprimanta. Imprimanta, canci. Ca n-avea hartie. Baga Alex 5 foi si incep sa iasa. Tipe goale. Holbam noi ochii la ele si ne pica fisa... si il injuram pe ala. Care isi mai trasese vreo 5 foi... Alex le-a rupt, cu toate ca mai bine le pastram si i le dadeam maine lu ala'... in cap. Seara n-am mai facut mare lucru, ca eram obositi. Ne-am mai uitat la televizor si am jucat ceva Magic. Ziua de miercuri a inceput pentru mine pe la 7 si ceva, cand m-a sculat Alex. Am trandavit in pat pana la 8 si apoi m-am sculat si eu. Fetele astea ale noastre sunt ca un ceas d'ala vechi care la ora fixa iese un omulet cu un baros si ii pocneste una unui gong. Caci dimineata, se aude usa de la fete (probabil Anita) apoi batai crunt in usa la baieti sa se trezeasca si apoi din nou usa fetelor... Oricum, sistemul functioneaza. Si am constat ca am fost trecut si eu pe lista persoanelor sculate. Nu ca m-as plange. Am ajuns si la colegiu si m-am apucat de treaba cu banda mea. M-am tot chinuit sa implementez niste countere si a iesit o varza. Adica am reusit, dar nu cum vroiam eu. Si, se pare, nici cum vroia ea, pentru ca are o placere nebuna sa imi dea batai de cap. La un moment dat Nerville a plecat, iar io m-am impotmolit ca nu stiam cum functioneaza niste senzori capacitivi, asa ca m-am oprit tacticos din lucru si am asteptat sa se faca 12. Ora la care a venit Costi de m-a luat si am mers acasa. Unde ca de obicei m-a prins la inghesuiala si am mancat cu el. O chestie buna, facuta de Anita ieri. Noi aveam niste ciorba si niste mazare de vreo saptamana si se cam stricasera. De fapt ar fi trebuit sa le aruncam de vreo cateva zile, dar ne-a fost lene. Asa ca dintr-un impuls de datorie civica, ma-m dus io sa indeplinesc misiunea. Ciorba ca ciorba, am aruncat-o... dar mazarea se intarise si daca am vazut ca nu se desprinde, am dus-o repede la loc ca era a naibii de scarboasa... Apropo de mancare, cu prima ocazie o sa va trimit un raport mare si detaliat despre ce se manaca si ce se arunca pe aici. Mai aveam un sfert de ora de asteptat si ne-am uitat la televizor... Ba, astia aici sunt cam obsedati de pets. Au emisiuni despre pets (de cateva ore bune, ca sa stii ce poti sa iei). Au societati care se ocupa de pets. Si au si pets. Adica, am vazut pisici si caini, dar si capre, veverite, si... gaini. Adica, era una la televizor cu o gaina si o tot mangaia si o giugiulea si zicea uite la ea ce draguta e manca-o-ar mama s-o manance pe ea de draguta... No comment. Tot apropo de pets, e o reclama la Yahoo.co.uk cu un pui de hamster. Adica "reclama" e ca il arata pe ala in fiecare zi (filmat) ca sa-l vezi cum creste. Noi cand am venit nici n-avea ochi. Acum (ieri a facut 24 de zile) e un pui asa de dragutz... Au astia niste reclame super misto la tembelizor, pe bune. Chiar marfa. Partea a doua a zilei n-a fost chiar asa roz. La colegiu am stat pana pe la 3 si pe urma am plecat cu Costi. Am trecut pe la Pat Panni care mi-a dat niste scrisori sa confirme unde stau. Si cum astia doi muncitori ma pusesera sa o intreb cam cate ore trebuie ei sa munceasca, ca vin super obositi acasa, etc. asta imi raspunde (zambind, ca intotdeauna) ca asta e, ghinion, noi am venit aici la work placement si tre' sa muncim cat munceste un cetatean englez... Englezii astia sunt cam stresanti, ca mereu zambesc (cel putin astia din colegiu). Adica si cand iti zice Hello si cand iti zice Absolutely NO! (ca mie ala de la Telematics). Incat nu mai intelegi nimic. Macar la noi cand ala iti zice nu sau te baga undeva are si el o fata sugestiva... Astia doar zambesc... Dupa ce am dat pe acasa ne-am echipat cu pungi si genti (adica io cu 3 pungi si Costi cu un rucsac, o geanta si cateva pungi) am plecat spre Aldi sa facem cumparaturi. Dar mai intai am trecut pe la biblioteca si am sutit carti... Io mi-am luat 2 Discworlduri (The Last Continent si Jingo) si i-am luat lu' Costi Eric si Anitei Red Mars. Au astia o super biblioteca... Am vazut pana si benzi desenate. O tona. Si carti de WarHammer... Am parcurs poi cei cativa km pana la Aldi si ne-am ghiftuit. Io n-am luat mare lucru, dar suficient cat sa car de sa-mi sara capacele. Dar saracu' Costi avea in spate un rucsac plin cu conserve si 10 kile de cartofi in maini... I-am mai luat io geanta (de fapt un sac de sport) si l-am carat in spate - asa ca mi-am bulit si umerii... Pe drum a inceput sa bata vantul, apoi sa ploua... ce mai... un decor de vis. Am ajuns acasa cu mainile rupte si umerii dislocati asa ca m-am aruncat imediat in pat si-am citit. As fi facut orice pentru un masaj, ca nu-mi mai simteam spatele. Iar cand il simteam, durea ca dracu'. Seara am stat putin pe net, iar apoi m-am carat sa ma culc. Am mancat ceva si am mai citit. Astia au inceput sa faca alergari in fiecare seara si de obicei dupa ce ies de la computere se schimba si o iau la galop. Alex, Cosmin si Remus. A, si Anca. De care astia evident ca fac super-misto... Dupa ce s-au intors si ei, am trecut la orizontala... Joi a debutat ca oricare alta zi, fara nimic deosebit. Am intarziat putin, si, spre surprinderea mea, l-am gasit pe Nerville in sala. Io stiam ca el e doar martia si miercurea, dar se pare ca asa a fost doar sapt. trecuta... Am stat pana la 1 si am lucrat amandoi la banda aia nenorocita pana mi-am tiparit programul si am zis ca-l iau acasa sa ma mai uit pe el. La 1 au venit Costi, Remus, Anita si Anca care aveau un curs chiar in sala mea, pana la 3. Io m-am carat sa mananc ceva - am fost la cantina si am mancat pui cu cartofi prajiti - si apoi m-am dus la AutoCAD. Unde n-am facut deloc ACAD, ci am stat sa va scriu voua tot ce ati citit pana acum... Continuarea mai pe seara. Adica pe la 8. N-am mai facut mare lucru de atunci, in sensul ca am venit acasa, am citit si am dormit. Acum stau pa net si v'astept... PS. Maine cica mergem intr-o excursie la York. See you after...