Chapter -7-

aho, aho, copii si frati... aaaaa, nu, nu era asta. oricum, era ceva de genu'. season greetings or something. aw, forget it. stiu ca n-am mai scris de ceva vreme dar nu e vina mea. sincer... dar aici a fost vacanta generala asa ca centrul sportiv a fost inchis si deci n-a mai venit nimeni la noi (implicit, n-a mai venit nimeni sa ne deschida sala cu calculatoare). colegiu' n-are rost sa va mai spun ca era inchis, asa ca am stat ca pestii pe uscat holbandu-ne ostentativ la soare. care soare, probabil rusinat de privirea fixa cu care il tinteam, s-a retras usurel dupa o perdea de nori negri. o fi fost iemotionat saracu'. dar sa revenim cu povestirea la ziua de joi - ultima lucratoare pe aici - cand daca mai tineti voi minte trebuia sa aiba loc un fel de expozitie la un centru de aici, o expozitie a scolii de engineering. si printre numeroasele exponate se afla si masinaria infernala (de fapt, daca stau sa ma gandesc bine, chestia aia am terminat-o in doua zile si a fost foare usor de programat... acum imi smulg paru' din cap la ce aberatii tre' sa fac...), masinarie despre care v-am povestit ca tovar'su Nerville mi-a pus-o in brate luni zicandu-mi ca pana joi tre' sa fie gata, ca vrea s-o puna in vitrina (masina, nu va ganditi la prostii) asa ca subsemnatu' a trebuit sa se faca mort-copt si sa incropeze un programel pentru ea. dar cum operatiunea a avut succes, toata lumea a fost fericita. mai putin studentii care aveau de lucru cand io faceam beta-testing si trebuiau sa indure sursurul lin al motorasului draciei, atat de suav, ca se misca masa cu ea. dar tot raul spre bine, dragilor, caci masinaria mergea. chiar bine. si astfel, dupa cateva ore de chin - in care nervii si timpanele amaratilor atinsesera limita critica - Nerville a venit, s-a uitat si a zis OK. de fapt, n-a zis chiar "OK", ci mi-a tinut un mic speech despre ce bine ca merge masina, ca n-a vazut-o mergand niciodata, ca ce repede am facut-o, ca ce bine ma pricep... si alte aberatii total neinteresante, care pot fi foarte bine substituite cu un OK. dar sa revenim la ziua de joi. (parca am mai spus asta odata paragraful anterior si se pare ca n-a tinut. mai incercam.) apoi joi de dimineata se prezinta subsemnatul la munca cu un chef si-o voie buna de-ar fi facut orice altceva decat sa fie acolo... si avand in vedere ca Nerville nu se vedea pe nicaieri, am tulit-o in sala alaturata, pe net. am stat acolo cateva ore, facandu-ma ca lucrez si sperand ca n-o veni pustiu'. dar n-a tinut. oricum, pana la 12 m-am fofilat io pe acolo si pe langa liftu' pe care tre' sa-l programez acum - in caz ca nu v-am spus, dupa laudele lu' Nerville ca ce repede am rezolvat masinaria a urmat introducerea altei dracii in bratele subsemnatului, respectiv un (simulator de) lift care e vechi de cand lumea si e pe jumatate (in acest caz jumatate inseamna cam 75%) stricat... iete si cum m-am trezit io ca bate ceasu'-nspre 12, tuleo acasa la mancare. mancare care lipsea cu desavarsire, subsemnatu' facand o cura drastica de sandwichuri (pentru a nu-si disturba silueta, of course). in consecinta si prin urmare, doua sandwichuri au fost sacrificate si probabil si sanctificate ca tare au mai ars pe rug... (bine, nu e rug, e toaster, da' principiu tot ala e). dar sa lasam mesele subsemnatului deoparte (daca pana si el le ignora, noi ce sa ne mai batem capu' ?) si sa ne intoarcem voiosi la colegiu. la colegiu era mare vanzoleala. adica nu in tot colegiul - care era pustiu ca de, e vacanta - ci doar la mine, unde Nerville cara de zor diferite chestii la el in masina... i-am dat o mana de ajutor si am dus masinaria mea, niste panouri, cabluri, fire, firulete, alte fire, fibra optica (cred ca asta intra la fire) si alte panouri. dupa ce mi-am recuperat mana, ne-am saltat in masina - un Renault Megane - si-am tulit-o. pe drum Nerville mi-a povestit despre cei 3 puradei pe care-i are - usor de dedus datorita configuratiei automobilului - si despre cum se distreaza ei pe aici. intr-un final am ajuns si la Cornmill Centre. asta e de fapt un fel de Mall, cu purcoi de magazine, dar (caci exista si un dar) sa vezi minune! colegiul are un spatiu (era sa zic birou, dar pe urma credeati ca stau unii la masa in mijlocul drumului) unde ofera informatii, brosuri, etc. practic unde vine lumea sa vada ce cursuri mai sunt, ca costa, etc. si noi aicea veneam. dupa ce-am carat din masina minunatiile aduse, ne-am apucat sa le asamblam. chestie care n-a durat mult, mai exact pana cand Nerville si-a dat seama ca uitase un cablu. respectiv cablul de power de la PLCul meu - adica ala care controla masinaria! urlete si tipete, scandal, alea-alea... (glumeam). si pentru ca subsemnatul e mai fraier asa el de felul lui, se ofara sa se duca val-vartej pana la colegiu, sa se lupte cu gardienii si sa aduca inapoi magicul artefact. primii asadar binecuvantarea lu' Nerville si o pornii in lume. deoarece calul (murg dotare personala, 4x4, da' cam slab saracu') dadea semne vadite de oboseala, drumul a fost mai mult o plimbare. nu tu trap, nu tu galop. bine, au fost cateva incercari, suprimate destul de repede in niste gafaieli de zicei ca trage sa moara. calu', ca de el e vorba. dar stati! nu va pierdeti increderea! the adventure is yet to come (vocea autorului: pe dracu!). buuun. dupa un lung timp de mers prin vant, ploaie, soare, luna si alte corpuri ceresti ajunseram intr-un final (ne-apoteotic) la faimosul castel pazit de un dragon blond si cu ochelari. cel putin banuiesc ca era dragon, ca arata cam... diferit. oricum, datorita abilitatilor magice din dotare, subsemnatul reuseste (cu cal cu tot) sa se strecoare pe sub nasul monstrului si sa ajunga drept in sala cea mare - unde pe o banca, langa un calculator vechi si o priza innegrita - statea magicul artefact. dupa o lupta scurta, dar intensa, reusii sa slobod cablul din mana aprigului tehnician...aaaa gardian pazitor aparator sau cum vreti voi sa-i ziceti - si s-o tulesc ca vantul (cativa kilometri pe ora, dinspre nord-vest) si ca gandul (347.000 x 10' mile marine, dupa calculele mele) inspre faimosul centru. drumul de intoarcere a fost mai lin decat la ducere, probabil si datorita faptului ca subsemnatul tinea strans in mana faimosul premiu. intrarea in Cornmill a fost sunata cu surle si trambite si tot poporu' s-a adunat sa vada minunea. care minune, nu stiu, ca io doar treceam pe acolo... iete si sa ne intoarcem la oile noastre... respectiv capre, vaci, gaini, sau alte animale folositoare omului. dupa ce-am montat noi toate alea si am pus si panourile de facusem o minunatie de expozitie, am dat drumu' si la masinarie. care a mers exemplar - ce credeati ba, ca n-o sa mearga, eh ? ca ma fac de rusine p-aicea, eh ? ete, teapa ! - si si-a indeplinit - mai mult sau mai putin - scopul de a atrage curiosi. dupa indicatiile de rigoare date dom'soarei care statea acolo (apparently, that was her only use) cum ca sa lase masina sa mearga, ca se descurca ea singura, ne-am intors la colegiu. unde io am zis ca ma duc la AutoCAD, dar cum acolo era plin, m-am intors acasa... seara a fost una obisnuita, cu ceva citit, ceva calculatoare, etc. am aflat cu groaza ca pana marti nu vom avea net asa ca se vad zile negre la orizont. cei doi trepadusi din dotare si-au facut bagajele - caci maine dimineata pleaca in Belgia - si-au luat de mancare (pe care au mancat-o singuri, porcii) si s-au culcat. urmati la scurta vreme de subsemnatul. visele nu pot sa vi le povestesc, deoarece trebuie sa dati in scris ca aveti peste 18 ani... ziua de vineri a inceput devreme. cam prea devreme. mai exact, pe la 4. cand cei doi mentionati mai sus s-au sculat (evident, m-au sculat si pe mine) si au tulit-o. am incercat sa mai dorm cat de cat, nu cu mare succes. de indata ce m-am sculat si am mancat, am mobilizat un party expeditionar. adica un fel de "hai si p'afara ca o sa ne plictisim destul in casa". si ne-am plimbat putin prin oras, am intrat in cateva magazine, nimic deosebit. daca stau bine sa ma gandesc, zilele ce au urmat au fost foarte plictisitoare... ne-am plimbat putin - initial vroiam sa mergem la Durham, dar neam zis ca poate e inchis ca e Paste - si am stat in casa si am citit. Io am delapidat un Discworld si o carte din Dragonlance - Soulforge (pentru cei care au citit ceva Dragonlance (adica Bons), e povestea copilariei lu' Raistlin, cum a devenit el wizard). Mi-a placut cartea, mai ales un personaj, un kender (pentru detalii, intrebati-l pe Bons. stie el la cine ma refer). sambata seara am zis sa mergem si noi ca baietii intr-un pub, asa ca ne-am imbracat pe la 10 si am plecat spre Route 66. unde ne astepta o frumoasa taxa de intrare de 2 lire, ca doar era Paste... imbufnati, am luat-o inapoi, dar doar pana am dat de alta chestie, un "70s revival bar" sau cel putin asta scria pe el. de curiozitate (si pentru ca nu costa nimic) am intrat. probabil ca v-ati dat seama cam ce muzica am ascultat, dar pentru ca nu prea aveam de ales (am facut un scouting party ca sa aflam ca celelalte puburi erau inchise) am ramas acolo. Remus s-a cinstit cu vreo 4 beri, de dansa pe urma ca pisica pe apa... dar Remus era treaz pe langa englezii din bar... doamne, ce-am vazut! ba, trebuie sa vedeti ca sa ma credeti! toti din bar erau crita! barbati, femei, tineri, batrani... toti! abia se tineau pe picioare... o gagica dansa langa un perete - mai bine zis se sprijinea de perete - si cand a incercat sa execute si ea o miscare mai periculoasa a cazut pe spate. si a stat asa, cu picioarele in sus, pana cand ala care dansa cu ea si-a dat seama ca parca, parca e ceva in neregula si n-o mai vedea... era sa calce pe ea... ce mai, nebunie. unu' statea sprijinit de o bara si se uita la Anca... nu stiu cate fete vedea el, dar sigur ieseau cateva perechi bune... la 12, orpilati de ce vazusem (a, unu' a intrat in coma si au venit sa-l ia cu salvarea) ne-am carat acasa. Remus, aflat in "high spirits" a tinut mortis sa le spuna englezilor parerea lui despre ei asa ca tot drumu a urlat injuraturi. in romana, binenteles. duminica dimineata am fost si noi la biserica si ne-am uitat - Remus a fost de coma, ca la un moment dat popa a zis "Peace to you" si toata lumea dadea mana cu toti din jurul lor si le transmiteau la randul lor. ei bine, cum Remus e mereu neatent si nu prea intelege ce vorbesc astia pe aici, dadea mana cu ei si bolborosea si el acolo ceva, foarte contrariat de ce se-ntampla... oricum, restul zilei l-am petrecut in casa, ca si ziua de luni de altfel. macar mancarea a fost ceva mai buna (decat ce mancam eu de obicei, adica) in sensul ca am stabilit cu Costi si Anita ca pun si io bani si luam mancare impreuna, si cum Anita gateste (bine) si Costi mananca (mult mai bine) am mancat destule bunataturi. Anita a facut salata de beof, iar duminica am facut friptura la gratar si am halit niste prajituri... etc. oua rosii n-am avut, ca astia nu obisnuiesc. ei fac cadou oua de ciocolata (asa cum am primit io de la Amanda acu' 2 saptamani). si asa au trecut si zilele de Paste... io abia astept sa vina ziua de joi, cand o sa ma cinstesc (a se citi ca voi intra in librarie si ma voi pune pe jefuit) si dau de baut (?). intial vroiam sa-i scot pe astia in oras, dar m-au persuadat ca n-are rost sa dau 8 lire pe o (una buacata) pizza cand pot cu banii astia sa luam chestii si sa facem ceva bun acasa. io am zis ca nu ma bag, dar daca bucatareasa sefa (adica Anita, ca Anca mananca mai putin ca mine) si-a dat acordu', am zis OK. pana atunci, va las si pe voi la treburile voastre si sa ne vedem cu bine. cristi.