Chapter -12-

ehei, dragilor, probabil cand voi cititi asta la voi e zi, soare si liniste. la mine e 3:30 noaptea, stau pe o banca din York si scriu la lumina unui felinar amarat. dar sa vedeti cum am ajuns aici... it all started as a normal day... adica am dormit pana pe la vreo 9, m-am sculat si am citit ceva. cum stabilisem ca luni urma sa mergem la Londra, astazi era zi de odihna... stat si citit. dornic sa profite de biletele care zaceau nefolosite, Cosmin ii propune lu' Remus sa mearga undeva. Remus, evident, atata astepta. S-au gandit ei ce s-au gandit unde sa mearga si le-a venit ideea sa mearga la Stratford-upon-Avon, la casa lu' Shakespeare. in timpul micului dejun - care s-a lungit la vreo 2 ore ca Alex a vrut sa faca mic dejun englezesc - astia au tabarat pe mine cu propunerea sa-i insotesc. io, care n-aveam alte planuri pe ziua de azi decat sa ma spal pe cap si eventual sa ma plimb putin pe-afara, am zis da intr-un final. mui surprinzator a fost fptul ca astia au reusit sa-l convinga si pe Alex - care isi facuse plan de dormit pe ziua de azi. asa ca - tam-nesam - ne-am trezit noi patru in gara, pe la 12. aflam ca trebuie sa luam un tren spre Birmingham si acolo schimbam. de fapt, am aflat asta in tren (Cosmin s-a gandit ca nu cumva sa ne razgandim). trenu' nu stiam exact cat trebuie sa faca, dar era ceva maxim 2h30 (cam atata face pana la Londra, care-i mai departe). paradoxal - si in buna traditie feroviara englezeasca - trenul nostru nu a facut mai putin de 4 ore juma', deploy-indu-ne in Birmingham la 5, intr-o minunata priveliste de santier, plin de moloz si macarale. singura chestie care mi s-a parut cat de cat marfa era un superstore Waterstones (un lant de librarii) mare cat un bloc cu 5 etaje. evident, surpriza n-a fost in totalitate placuta, fiindca la ora 5 toate magazinele se inchid. asa ca am ramas cu ochii in soare in timp ce un tip arbora placuta pe care scria CLOSED. speriati de perspectiva post-apocaliptica pe care ne-o oferea orasul (pana si Alex care zicea ca dupa cat a mers pana aici, nu mai merge la nici un Stratford) am tulit-o spre (o alta) gara de unde urma sa luam urmatorul tren. Ca sa nu-l linsam, Cosmin ne-a asigurat ca vom face pana acolo exact 8 minute ("ca asa a citit el intr-o brosura"). faza marfa a fost cand am constatat ca pana la Statford erau nu mai putin de 10 statii... drumul spre Stratford a fost lipsit de evenimente si a durat aproape o ora. trenu' ne-a dus la naiba in camp, pe langa islazuri, paduri si o gramada de rumegatoare. la 6 si ceva eram acolo. primul lucru care l-am facut a fost sa ne interesam de ultimul tren de intoarcere, tren ce urma sa vina la 7:30. fericiti ca apucam sa vedem casa lu' nenea Will (parca vedeam ca am facut peste 5 ore cu trenul doar ca sa aflam ca putem sta doar un sfert de ora...) am tulit-o in oras. orasul era aproape peste tot inchis, dar am gasit casa in care s-a nascut Will Copilu' Minune si ne-am tras poze. apoi, lihniti de foame am fost la un take-away si ne-am luat cateva chesti de halit. chestii pe care le-am delapidat intr-o parcare, stand pe vine ca aurolacii, spre surprinderea trecatorilor. cu prileju' asta am reusit si sa-i sterg lu' Cosmin toate pozele de pe web-cam lui (pe care il foloseste pe post de aparat de fotografiat). motiv pentru care a trebuit sa mai dea o tura pe la casa de mai sus. la 7:30 eram in gara. pe la 8:20 in Birmingham. mergem sa vedem cand avem tren spre casa. surpriza ! there aren't any. mai exact, singurul tren spre nord era un tren spre Leeds. socati de perspectiva unei nopti in aer liber, am hotarat sa luam trenul ala si pe urma mai vedem noi. chiar inainte de plecare am descoperit niste statii cu internet gratuit si am apucat sa dau un mail... drumul spre Leeds a durat vreo 2 ore si ceva (btw, pe ziua de azi am facut peste 10 ore cu trenul) si acolo am constatat ca avem tren doar pana la York. sperand ca o sa gasim noi macar un tren care sa mearga in Scotia, am hotarat sa-l luam pe ala. in jumatea de ora care ne ramasese de asteptat ne-am plimbat putin pe strazle Leeds-ului, animate de night-life. astora le-a placut foarte mult si au zis ca poate vin o noapte p'aici, prin discoteci. acum nu intra in discutie ca eram toti imbracati ca dracu si mai eram si terminati dupa ziua asta nenorocita... in drum spre York s-au facut planuri care mai de care mai idioate despre cum urma sa ajungem acasa (York-ul e cam la 100 de km de Darlington) incluzand: sa alergam pana acolo (Remus), sa furam niste biciclete (io), sa dormim in padure (Alex). faza cu autostopu' n-ar fi mers din cauza distantei mari si faptului ca autostrada era departe. a, si pentru ca lu' Alex ii e ca da de violatori. ma rog. evident, cand am ajuns in York, la 12 si jumate, am constatat ca primul tren spre Darlington era la - tam, tam, bat tobele, spectatorii isi tin respiratia, suspansul creste - 5:52. fasssss. naspa moment. ce-a urmat... ce sa va mai zic. am bantuit toata noaptea prin York, prin parcuri, prin gara... am stat pe zidurile orasului, ne-am plimbat pe langa rau... a, si am deranjat un cuplu foarte ocupat pe o banca din parc - care a trebuit sa se opreasca din activitatea creatoare (la propriu). asta e. sa mai aiba si altii ghinion. pe la 3 astia s-au culcat (Remus si Cosmin pe cate o banca, Alex pe niste ziare intinse pe iarba). io m-am tras sub un felinar si am inceput sa scriu... pe la 4 a trebuit sa ne caram ca se facuse frig. am mers in gara unde ne-am stresat uitandu-ne la niste porcarii de panouri publicitare care faceau un zgomot infernal cand se schimbau. la 5:30 s-a deschis sala de asteptare si am avut si noi parte de putina caldura. la si 45 eram in tren si de-acolo nu prea mai tin minte. stiu ca am atipit, iar apoi, de la gara, am mers acasa mai repede ca niciodata. cand am ajuns, am picat lati. in incheiere, trebuie mentionat ce au crezut astilalti ca ni s-a intamplat: Costi si Anita ca am pierdut trenul iar Anca ca... ne-am inecat. pacat de noi, ca eram baieti tineri. eh, urmatoarea scrisoare o s-o primiti de pa lumea ailalta'.