Chapter -10-

yeah, it's me again. the one that pisses you off with large emails demanding them to be read. thank God for the Delete key ! in caz ca ati trecut cu bine pestre paragraful introductiv, sa mai povestim ce s-a mai intamplat pe aici... pai daca ultimele calatorii le-am facut totally unexpected, era logic ca si cea de joi sa fie la fel. respectiv miercuri noaptea Cosmin s-a trezit ca el chilueste a doua zi de la munca si sa merg cu el undeva sa se plimbe. caci magicul bilet ii expira vineri. stabilisem initial sa mergem la Whitby (unde au fost invitati Costi, Anita si Anca atunci) sa vedem si noi casa lu' Bram Stoker, oceanu', etc. dar cum lenea e mai puternica, ne-am sculat pe la 10. la 11 eram in gara si aflam cu stupoare ca primul tren spre Whitby pleca pe la 1:30. chestie super-ciudata, ca la astia un tren pleca in orice directie din ora-n-ora, iar spre Londra aprox. odata la 15 minute. asa ca a trebuit sa ne alegem alta destinatie... si Cosmin a zis Oxford. ca sa ajungem acolo trebuia sa schimbam in Londra trenu' asa ca am luat-o spre capitala. 2 ore lungi si late si eram acolo. am luat si noi faimosu' metrou londonez (care arata ca harta ferata a Romaniei...) si am schimbat gara (respectiv din London Kings Cross in Paddington). in metrou am dat si de flora si fauna londrei, respectiv arabi, chinezi, negrii... toate neamurile. m-a pus Cosmin s-o intreb pe o chinezoaica incotro o luam spre Paddington si chinezoaica mi-a explicat cum si ce. doar ca era barbat. trecand peste momentul penibil, am ajuns cu bine si dincolo. "cu bine" e un fel de a spune, ca am dat 1.50 lire pe un bilet si cand am intrat in metrou am intrat pe unde nu trebuia. asa ca am iesit doar ca sa constatam (ce surpriza!) ca nu mai mergea pe urma. asa ca, enervati, ne-am luat un fel de abonament pe o zi, de 4 lire. la Paddington ne-am saltat in tren si dupa o ora eram la Oxford. cum iesim noi din gara vedem cateva autobuze spre centru si ne zicem, hai ba sa nu mai mergem pe jos si sa luam autobuzu'. un bilet era 40 pence, dar daca-l luai dus-intors il luai cu 60 p. asa ca noi "ca sa facem o afacere" ne-am luat binenteles bilete dus-intors. ne-am saltat in autobuz si ne holbam linistiti pe geam. pleaca autobuzu din gara, face stanga, merge vreo 100 de metri, mai face odata stanga si opreste. statia: city center. injurand de mama focului, am sarit jos si am promis ca la intoarcere tot cu autobuzu o sa mergem, numa' asa de draci. Oxfordu' e foarte mic, intr-o ora vazusem tot centrul si chiar intrasem (fraudulos) intr-un colegiu. in caz ca nu v-am povestit, pentru Cosmin o pancarta cu "No Entry" inseamna "Bine ati venit" sau "Poftiti inauntru". si la Cambridge am intrat asa in cateva colegii. oricum, la Oxford a fost mai naspa ca unu' s-a prins si cum intrasem si noi ne striga din spate: "hello... can i help you?" si a trebuit sa ne caram dupa ce i-am murmurat aluia niste injuraturi. mare lucru n-a fost in rest, doar sa va zic ca n-am luat autobuzu inapoi spre gara din simplul motiv ca ne-am trezit deja acolo. dupa ce-am asteptat trenu' o juma' de ora, ne-am saltat in el si ne-am carat. drumu' spre casa a fost incredibil de boring, si am ajuns pe la 11. le-am povestit astora ce-am facut si ne-am culcat. vineri si sambata au trecut fara incidente majore... duminica eram invitati la o excursie la Manchester sa vedem un "street festival" sau ceva de genu'. si a venit si ziua de duminica... ne-am sculat (cum stabilisem cu o zi inainte) pe la 8:30 "ca sa nu intarziem ca data trecuta". ceea ce, evident, ca am facut. bine, am ajuns inaintea autocarului, dar tot intarziere se cheama. pe drum n-am avut parte de aceeasi companie enervanta de italieni, ci de o gasca de englezi, dusi cu pluta si ei. cred ca la astia e un obicei - orice autocar sa aiba un grup de smintiti. pe drum unu' a scos o caseta video cu un concert de-al Madonnei in Australia si cu asta ne-am incalzit ochii si urechile timp de 2 ore cat a durat drumu'. primul contact cu Manchesteru' a fost dezamagitor. in sensul ca am luat-o pe niste stradute si singurul lucru cat de cat interesant era o poarta catre ChinaTown. unde Alex si Cosmin s-au oprit sa haleasca. reastul infractorilor, myself included, am luat loc pe o banca unde ne-am devorat sandwichurile, spre fericirea porumbeilor aflati prin prejur. cred ca n-am vazut porumbei mai lacomi in viata mea. dupa "pranz" am gasit o harta pe undeva si ne-am indreptat spre centru (aflat, evident, in directia opusa). dupa cum v-am zis, azi avea loc un "street festival" la Machester, asa ca ne-am distrat prin oras cu tot felu' de clovni, saltimbanci, actori, etc. au fost mult prea multe faze sa vi le povestec aici (plus ca nici nu cred ca mi le amintesc pe toate), dar pe scurt gaseai pe orice strada o trupa de actori care facea cate ceva... a fost foarte misto. basca am mancat si inghetata pe gratis... la un moment dat am dat de un cinema care avea un ecran iMAX si am intrat sa vedem ceva. in caz ca nu stiti ce-i aia (nici io nu stiam pana azi) apai iMAXu' e un cinema cu un ecram de vreo 4 ori mai mare decat ecranu de la Patria, la care abia prinzi cu ochiul tot ce se misca pe ecran... sunet surround, etc. am vazut un fel de documentar despre sporturi extreme (sunt chestii facute special pentru asta, la inalta rezolutie) care a fost absolut bestial. am vazut de la surfing la alpinisti care se catarau cu mainile goale si la schiori care mergeau pe niste super-creste. a fost foarte misto. in rest ne-am plimbat putin prin magazine, ne-am holbat la actori si am facut poze. care ar trebui sa fie si ele postate pe site. daca nu sunt, le pun in curand. drumu' inapoi a fost la fel de boring, diferenta majora fiind ca n-am mai vizionat-o pe Madonna, ci o porcarie de film. din fericire, am ajuns suficient de devreme cat sa prindem si noi ceva net. seara am avut parte de cea mai "thrilling experience" de pana acum. sa va zic despre ce a fost vorba. pai vine Brian si ne da pe noi afara pe la 9:30. noi plecam, mai stam in camera, etc. io ma apuc cu Costi sa jucam niste magic, iar restu cica aveau chef de fotbal. asa ca asteapta baietii sa plece Brian si planuiesc sa intre in sala de sport. faza naspa era ca exista o camera de luat vederi asa ca nu se putea intra normal, pe usa. dar baietii au descoperit ca puteai sa intri pe la etajul 1, iar apoi te coborai pe un stalp. au facut rost de o franghie, au facut noduri pe ea si s-au carat in sala de sport sa joace fotbal. au jucat ei vreo ora, pana au obosit. si ce s-au gandit ei: ia sa incerce sa ajunga la calculatoare... zis si facut. au iesit din sala printr-o usa care dadea intr-o sala de forta, de acolo intr-un culoar si au ajuns la calculatoare... urale, fericire mare... au venit sa ne cheme si pe noi. pe mine tocma' ma tragea o "chemare" spre toaleta, asa ca am zis ca vin in 10 minute. Alex si Cosmin au tulit-o, iar io l-am rugat pe Remus sa ma astepte si pe mine. ma duc io la locu' de munca... si ma apuc sa meditez la nemurirea sufletului. sau cel putin am incercat, ca ma stresa o alarma afara, probabil de la o masina. asta pana vine Costi si-mi zice ca a pornit alarma sus. shit. cum inca eram in exercitiul functiunii, ii zic sa-l trimita pe Remus sa-i scoata pe aia doi de acolo. cum pleaca Costi, aud in curte cum se opreste o masina de politie si, ca in filme, unii care ies si incep sa transmita: "this is 46 patrol, i'm in the back yard of larchfield sports center. everthing seems quiet...". cred ca daca n-as fi fost deja pe WC, ma cacam pe mine. oricum, m-am pitulat afara din toaleta si-am tulit-o sus. acolo am dat de Remus care nu apucase inca sa se duca dupa aia si acum era si el alb la fata... ne-am bagat repede in camere si am asteptat... politistii n-au intrat imediat, dar l-au adus pe Brian care le-a deschis. au trecut pe langa camerele noastre si s-au dus la calculatoare... dupa vreo 10 minute au venit si astia doi, plouati, si am asteptat sa plece Brian si politistii. au luat repede franghia pe care se catarasere si au venit sa ne spuna ce s-a intamplat. cica ei n-au auzit nici alarma, nici politisti, si se tot intrebau de ce noi nu mai venim. alex cauta mp3-uri iar cosmin se delecta cu niste filme... si la un moment dat cica intra pe usa Brian si cu 3 politisti... la care Alex: "i'm sorry..." si Brian: "you should be...". faza super-marfa e ca Brian a crezut ca el i-a uitat pe astia doi acolo, si dupa ce i-a expediat pe politisti, le-a zis ca e doar o neintelegere. evident ca toata seara ne-am intrebat daca Brian chiar crede chestia asta sau a zis-o doar sa-i acopere p'astia de politisti. din fericire, marti dimineata am dat de el si saracu' era foarte confuz cum de i-a uitat el acolo. le-a zis astora ca altadata as plece la ora stabilita, si i-a lasat in pace. si-am scapat si de asta... sper ca data viitoare sa nu va scriu din parnaie...